Când spui „Mărțișor”, îți vin în minte diverse asocieri. Fie denumirea populară a lunii martie, fie prima zi a acestei luni. Fie obiectul acela, din ce în ce mai costisitor, legat de un șnur alb-roșu. Numai că denumirea de „mărțișor” îi revine doar șnurului răsucit, pe vremuri alb-negru, și nu ornamentului atârnat de el. După obiceiul străvechi, ar trebui purtat la piept. Dacă ar fi să ne lăudăm cu ceva strict autentic, noi, românii, ceva ce nu mai are nimeni în lume ca ritual străvechi, atunci obiceiul mărțișorului este acel ceva. Mărțișorul este specific exclusiv regiunii carpatice. Iar vecinii bulgari profită din plin de el, păstrându-l cu sfințenie sub numele de „Martenița” sau „Baba Marta”.

La 1 martie, vine Anul Nou!

Potrivit scrierilor istorice, acest obicei își are rădăcinile undeva în urmă cu vreo 8 milenii. Și are strânsă legătură cu… Anul Nou! Fără să știm, serbăm, în fiecare an, de două ori, sosirea Noului An, o dată la 1 ianuarie și o dată la 1 martie. În vremuri de mult apuse, martie era prima lună a anului. Astfel justificându-se și denumirea celorlalte luni ale anului, precum septembrie, adică a șaptea lună, octombrie – a opta, noiembrie a-noua și tot așa.

La fel de simplu poate fi astfel să înțelegem și urăturile caracteristice Anului Nou, cum este Plugușorul, care face referire la brazdă, semănat, arături, la tot ce ține de muncile câmpului, de începutul unui nou sezon agrar. Și abia din 1701 românii serbează începerea Anului Nou la 1 Ianuarie.

Mărțișorul este plin de simboluri ancestrale

Încă din cele mai vechi timpuri, mărțișoarele au fost oferite ca talismane putrătoare ne noroc, la cumpăna dintre ani. Arheologii au descoperit astfel de obiecte, făcute din pietricele de râu, vopsite în alb și roșu. Erau înșirate pe ață, pentru a fi purtate la gât. Ele simbolizau viața și începutul, dat fiind că roșul reprezintă culoarea focului, a sângelui, a vieții, a feminității, iar albul, a purității, clarității, limpezimii, înțelepciunii, masculinității. Prin urmare, împletirea celor două culori duce cu gândul la fertilitate, la continuitate, la permanență. În antichitate, în loc de roșu se folosea negru, simbol al pământului creator, al împletirii dintre zi și noapte, dintre bine și rău, dintre viață și moarte. Mărțișorul nu este un obiect dedicat strict femeilor, ci un talisman norocos pentru orice muritor, fie el copil sau adult, viețuitoare domestică ori sălbatică, pom ori altă plantă.

Sursa foto: 123rf.com

Vezi si: Superstitii de 1 martie – Martisor