Mărțișorul trebuie purtat la vedere. Știi de ce?

mărțișorul

Mărțișorul e un talisman. Ne lăudăm că este obicei 100% românesc. Oare? În vreme ce la noi tradițiile sunt pe moarte, altele îi sunt de fapt originile și locurile în care se bucură de respectul cuvenit.

Profită de magia Mărțișorului!

Obiceiul de a dărui mărțișoare își are rădăcinile în urmă cu mii de ani. Încă de pe vremea geto-dacilor, oamenii obișnuiau să poarte, la venirea primăverii, amuletele aducătoare de noroc. Și asta pentru că data de 1 martie coincidea atunci prima zi a noului an. Latinii celebrau Matronalia. Era o sărbătoare dedicată zeului Marte, stăpânul forțelor naturii și al primăverii. De aici și denumirea lunii lui Mărțișor în tradiția populară, prima lună din an, după calendarul roman. Pe de altă parte, dacii aveau doar două anotimpuri, vara și iarna. Iar prima zi a lui martie era începutul anului. Prilej cu care se ofereau mici talismane, menite să aducă noroc, sănătate, dragoste și bucurie celor care le vor fi purtat.

Șnurul bicolor contează

Denumirea de „mărțișor' îi revine doar șnurului răsucit, pe vremuri alb-negru, și nu ornamentului (din ce în ce mai costisitor în ultimii ani) atârnat de el. Culorile semnifică triumful vieții asupra morții. După obiceiul străvechi, mărțișorul trebuie purtat prins la piept. Mărţişorul este specific regiunii carpatice și numai ei. Cele două fire ale șnurului de mărțișor semnifică drumul vieții. Pe parcursul celor 365 de zile, împletite cu bune și rele, și au rol de protecție. Roșul este viața și începutul, fiind culoarea focului, a sângelui, a feminității, iar albul, a purității, clarității, limpezimii, înțelepciunii, masculinității. Prin urmare, împletirea celor două culori duce cu gândul la fertilitate, la continuitate, la permanență. În vechime, roșul era înlocuit cu negru, simboul pământului roditor, dând astfel interpretarea împletirii dintre zi și noapte, dintre bine și rău, dintre viață și moarte.

Mărțișorul e amuletă norocoasă

În ultimii ani, magia mărțișorului s-a cam stins la noi, în vreme ce vecinii bulgari și moldoveni îl păstrează cu sfințenie, sub numele de „Martenița' sau „Baba Marta'. Pe vremuri, purtarea mărțișorului în piept, la vedere, chiar și peste hainele groase, era un eveniment, un semn de mândrie, atât pentru femei, cât și pentru bărbați. Mamele legau mărțișoare cu bănuți la încheietura mâinilor copiilor, în zorii zilei de 1 martie, ca să fie sănătoși și să nu se deoache. Îndrăgostiții fac schimb de mărțișoare, pe care și le leagă reciproc la mâini, făcând jurăminte de iubire.

În Moldova, la fel ca și la bulgari, se mai păstrează tradiția ca femeile să le ofere bărbaților mărțișoare. Și acestea nu se poartă doar pe 1 martie, ci fie până la înflorirea pomilor, fie până la Mucenici, Buna Vestire, Florii, sau 12 zile. La finalul perioadei, mărțișoarele se agață în pomi, prilej cu care se pun dorințe. Pomii cărora li se pun mărțișoare dau rod bogat și gustos. Este un obicei unic în lume, care merită păstrat.

Sursa foto: 123rf.com