Mănăstirea Snagov, loc de taină pentru îngerii morții

Mănăstirea Snagov, loc de taină pentru îngerii morții

Puține mănăstiri ascund atâtea povești sumbre, atâta trădare și durere precum Mănăstirea Snagov. A fost și a rămas un giuvaer al arhitecturii și culturii bisericești, dar nu a strălucit niciodată, sortită parcă de la începuturi să fie lăcaș pentru moarte.

 

Mănăstirea Snagov nu strălucește nici azi. Este unul dintre cele mai importante lăcașuri monahale din țara noastră, cu o tradiție și o istorie fascinantă. Pe cât de frumoase sunt împrejurimile, pe atât de atrăgătoare este și insula pe care a fost construită mănăstirea, în mijlocul lacului Snagov.

Dar când ajungi în curtea mănăstirii, peisajul este dezolant. Biserica a beneficiat de un amplu proces de conservare și renovare, dar insula este neîngrijită și pare părăsită. Asupra ei s-au abătut dintotdeauna nenorocirile, chiar dacă este unul dintre cele mai frumoase locuri de lângă București.

Locuită de veacuri, din vremea dacilor

Lucrările de renovare au dus la descoperirea unor vestigii din vremea dacilor, dar acestea nu sunt puse în valoare azi, să fie ușor de observat de către turiști. Insula a fost locuită din vremuri vechi, iar în perioada medievală a fost folosită în special de către pustnici, care au ridicat aici primul lăcaș de cult. Se presupune că pe la 1300 exista un paraclis din lemn și piatră, care a fost scufundat în urma unor inundații puternice.

În jurul anilor 1480, Vlad Țepeș a dispus construcția unei biserici fortificate, cu un zid de apărare și un turn de veghe. Tot aici, el a construit și o închisoare pentru boierii trădători, de unde cu greu putea scăpa vreun suflet. Nu exista pod către uscat, nu te puteai salva decât înot, dar lacul e plin de bulboane și curenții puternici nu sunt ușor de dovedit.

Pe sub apele lacului, însă, există și un tunel de refugiu către uscat, săpat tot din porunca lui Țepeș. Intrarea tunelului se poate vedea și azi, dar nu mai poate fi folosit. Cu siguranță, au încercat câțiva prizonieri să scape prin tunel, doar că la capătul lui era întotdeauna o santinelă pregătită să omoare pe oricine i se împotrivea.

Sub semnul morții!

Din închisoare lui Vlad Țepeș nu a mai rămas azi decât o bilă grea din plumb, pe care deținuții o târau de picior. Nici zidurile nu se mai văd și nici turnul de veghe. Dar se știe că au fost omorâți aici câțiva boieri și dregători trădători, iar alții au fost călugăriți cu forța.

Dar asupra mănăstirii planează îngerul morții până în zilele noastre. A rămas până azi amintirea unor tineri pașoptiști, 54 la număr, sacrificați din interese politice și înecați în lac. Mormintele lor se păstrează în partea de vest a insulei.

Taine de preț la mănăstirea Snagov

Frescele din interiorul bisericii reprezintă încă cel mai mare ansamblu mural zugrăvit într-o biserică din țara noastră.

La mănăstirea Snagov mitropolitul Antim Ivireanu a înființat o tipografie modernă pentru acele timpuri, la începutul anilor 1700, unde s-au tipărit numeroase cărți bisericești în slavonă și greacă. Important, pentru istoria limbii române, este că la această tipografie Antim Ivireanu a tipărit primele cărți în limba noastră cu alfabetul latin.

Legenda spune că aici, în pământul pe care e ridicată biserica de azi, s-ar afla mormântul lui Vlad Țepeș. Când a fost trădat și omorât, călugării de la mănăstire au reușit să îi găsească trupul și l-au înmormântat în mare taină. La intrarea în biserică se poate vedea piatra lui de mormânt din marmură.

Tot pe această insulă se află și mormântul postelnicului Constantin Cantacuzino, victimă a uneltirilor boierilor care încercau să pună mâna pe domnia Țării Românești.

 

Loading...