Mama mea e tristă și cred că suferă de depresie

Mama mea e tristă și cred că suferă de depresie

Sunt îngrijorată pentru că mama mea e tristă. Are acum 78 de ani și a început să devină mai pesimistă. Îmi spune tot mai des că pe ea nu o mai așteaptă nimic la vârsta asta, că zilele ei trec fără rost. A rămas singură, pentru că tata a murit acum trei ani, și nu mai iese din casă decât pentru cumpărături, nu se mai duce pe la rude, nu mai vine la nepoți… Mi se pare că este un fel de depresie. Cum aș putea să o ajut?

Crina Hogaș, e-mail

Sfatul psihoterapeutului

Ajutați-o așa cum puteți, cu compasiune, cu vitamine, cu o „prietenă' psihiatru cu care vorbiți în prealabil și-i faceți o vizită la domiciliu (ca să vă asigurați că nu este ceva cu adevărat grav), încercați s-o implicați în mici proiecte (mici, pentru că proiectele mari ar putea s-o sperie sau s-o facă să se simtă neputincioasă).

De exemplu, dacă faceți voluntariat undeva, o puteți implica în activitate (se va simți utilă, va descoperi oameni mai necăjiți și prin comparație se va simți binecuvântată), invitați-o la o piesă de teatru sau la un film, faceți o rutină din a lua un prânz împreună (sau un mic dejun doar voi două, într-un loc intim), cumpărați-i cărți, faceți-i confidențe.

Analizați în ce măsură un animal de companie i-ar face bine. A avea un cățel cu care ești nevoit să ieși la plimbare este un lucru nemaipomenit pentru oamenii în vârstă, ca să nu mai vorbesc de faptul că este demonstrat științific că oamenii în vârstă sunt mai empatici și au mai multă afecțiune de dăruit, iar un animal de companie este ideal. Dacă se deplasează greu, o pisică este mult mai indicată.

Vorbiți cu mama dvs. despre tatăl dvs. Nu ocoliți subiectul, dar cu blândețe îi puteți sugera că el și-ar dori s-o vadă fericită sau măcar echilibrată. Faceți apel la toate resursele psihice de care a dat dovada pe tot parcursul vieții (activându-le). Gândiți pozitiv și învațați-o și pe dânsa să facă la fel. Apropierea de Dumnezeu poate fi benefică, de asemenea! Toate cele bune!