Locuiești cu părinții și la maturitate…

Living Room

The living room gradually takes shape after a month of decorating and change. 

(6331) decorating, goldhurst,

Nu e atât de ușor în ziua de azi să cumperi o casă și nici să stai cu chirie. Așa că este ceva obișnuit ca, ajunși la maturitate, copiii să locuiască în continuare cu părinții. Dacă ești în rolul mamei, poți întâmpina dificultăți de comunicare cu fiul sau fiica.

Chiar dacă este ceva obișnuit, această situație ridică un număr de probleme. De multe ori, părinții tind să-și vadă copilul întotdeauna dependent de ei și nu pot să realizeze că a crescut. Acesta fie se poate complace și nu se maturizează, fie se revoltă. Există și cazul în care el se mută înapoi după ce a încercat viața pe cont propriu, dar au apărut anumite probleme, cum ar fi șomajul, divorțul sau incapacitatea de a plăti un credit. Ar trebui să fii și mai atentă, ca să nu îl faci să se simtă ratat și să înțeleagă faptul că este doar o perioadă grea care va trece.

Realizează că a crescut

Nu este bine să faci nici pentru un copil ceea ce poate face el singur, darămite pentru un tânăr adult. Unii pot ajunge să nu mai aibă încredere în ei înșiși, pentru că părinții îi fac să simtă că nu sunt în stare să stea pe picioarele lor. Alții pot să nu pună atât la inimă, dar, din comoditate, intră în rolul eternului adolescent și nu vor realiza prea multe în viață, tocmai pentru că totul li se dă pe tavă. Dar, oricum ar fi, ține cont de faptul că nu vei putea fi alături de el și să-l aperi de probleme toată viața. Poate cei mai adaptați vor fi cei care se revoltă și nu acceptă să fie văzuți ca imaturi și după o anumită vârstă. Dar aceasta înseamnă certuri în familie și nenumărate tensiuni. Cel mai bine ar fi ca, treptat, tu și soțul să realizați faptul că 'cel mic' a crescut și poate fi independent, chiar dacă încă mai locuiește cu voi.

Trasează anumite limite

Pe de altă parte, este nevoie și de trasarea unor limite. Nu mai e vorba de a stabili o oră de întoarcere acasă. Poate sta cât vrea în oraș. Dacă, însă, vă poate trezi dacă ajunge târziu, este cazul să vină acasă abia dimineața. Totodată, nu ar trebui să te lași tratată ca menajera lui. Ar trebui să participe activ la treburile casnice. Dacă este salariat, ar fi de dorit să dea bani pentru întreținere. Dacă ai și copii mai mici, probabil că ai vrea să se abțină de la anumite activități 'adulte', pentru a nu da un exemplu negativ. Spune-i dacă nu ești de acord să fumeze sau să bea peste măsură acasă. Pe lângă toate acestea, ar trebui să păstreze o atitudine respectuoasă. Nu ar trebui să tolerezi un comportament abuziv și certăreț. Bineînțeles, ar fi bine ca și tu să ai un ton echilibrat.

psiholog Cristina Ion-Rădulescu, Cabinet psihologic Cristina Ion-Rădulescu  tel: 0721.046.829

psiholog Cristina Ion-Rădulescu, Cabinet psihologic Cristina Ion-Rădulescu tel: 0721.046.829

Probleme atunci când locuiești cu părinții

'Am remarcat la persoanele de vârsta a doua și a treia pe care le întâlnesc prin natura meseriei mele un lucru interesant. Atunci când îi întreb dacă au copii, ei răspund invariabil – „da, am o fetiță' sau „da, am un băiețel', dar toți acești „copii' au peste 30 de ani. Părinții conștientizează greu că fiul sau fiica lor a devenit un adult, de fapt, refuză să înțeleagă asta, iar tânărul care locuiește încă în casa în care a crescut își va câștiga mai greu independența. Regula de bază ar fi ca atunci când s-a angajat și are propriul salariu să nu te mai amesteci în treburile lui. Sigur, anumite reguli de bună conduită și înțelegere ar trebui totuși stabilite din moment ce locuiește în casa voastră. De exemplu, stabiliți de comun acord în ce condiții va primi musafiri; dacă poate da muzica tare sau nu și la ce ore, cum va contribui la cheltuielile casei, care sunt atribuțiile lui în gospodărie, cine și ce gătește, cine face cumpărăturile etc.'

Sursa foto: Tony Hall / flickr.com