Cum sărbătoresc lipovenii Crăciunul

lipovenii

Iarna-i grea, omătul mare … Nici nu poate fi altfel. Căci pentru lipovenii de pe la noi nu s-ar mai simţi sfârşitul de an fără nămeţi cât casa şi copii gălăgioşi pe derdeluş. Pentru noi sărbătorile iernii tocmai au trecut. Dar lipovenii abia întâmpină Crăciunul și se pregătesc să păşească într-un nou an.

Respectă cu stricteţe calendarul de ortodox pe stil vechi, gregorian. Așa că lipovenii celebrează sărbătorile sfinte de peste an, cu excepţia Învierii Domnului, la o diferenţă de 13 zile faţă de restul creştinilor ortodocşi. Dar asta nu-i împiedică să urmeze cu rigurozitate ritualurile bisericeşti şi tradiţiile moştenite din bătrâni. Cuvântul lui Dumnezeu, propovăduit de Batuşka (preotul paroh), este literă de lege. E drept, legile pe care le respectă aceşti oameni sunt nescrise, dar ele rămân sfinte.

Obiceiurile se pierd

Păcat că, odată cu trecerea timpului tradiţiile se sting. Căsătoriile mixte, obiceiurile amestecate, viaţa modernă în general, au făcut ca tinerilor din comunitățile lipovenești să le fie ruşine să mai înveţe limba rusă. Şi când cresc le pare rău şi îşi mustră părinţii. De aceea, rolul principal al bunicii, cea care stă mai mult acasă, este să-i înveţe pe nepoţi limba, cântecele şi obiceiurile din strămoşi. Cu toate acestea, din nici o casă nu lipseşte un “şaleiki”, şalul înflorat, viu colorat, din portul tradiţional lipovenesc. Acesta e pus la loc de cinste, păstrat cu sfinţenie din generaţie în generaţie, căci e purtat pe umeri la zile de sărbătoare, până în clipa când le acoperă faţa celor ce trec în nefiinţă.

Lipovenii cred în sărbătorile sfinte

Crăciunul ori Anul Nou nu sunt doar prilej de distracţie la lipoveni. Acestea sunt în primul rând sărbători sfinte, când se merge la biserică. Pentru lipovenii care păstrează tradițiile, nu a existat vreodată obiceiul de a face cadouri de Crăciun sau de a împodobi brad. Acum, mai fac asta, fiindcă familiile s-au mărit şi s-au amestecat tradiţiile. Că diferă data sărbătorilor, că obiceiurile sunt altele, asta nu e nimic în comparaţie cu bucatele puse pe masă la Crăciunul lipovenesc.

La mare căutare se află nelipsita “jarkovia”. Cele care o prepară sunt adevărate maestre ale artei culinare, căci numai carnea de pe pulpa porcului se potriveşte cu mirodeniile cu care se combină castraveţii, neapărat muraţi în saramură. Nici aşa numita “lapşa” nu se lasă mai prejos. Că deh, doar muncesc gospodinele la tăiţeii fini, obligatoriu făcuţi în casă, încă din perioada postului. Este vorba despre “zeama de găină”, o supă specifică, numai pe masa de sărbătoare a lipovenilor putând fi întâlnită.

Totuși, lipovenii consideră că sărbătorile sunt strict religioase. Când un lipovean păşeşte în casa altuia, chiar înainte de a da bineţe, caută din priviri icoana sfântă a casei şi îşi face de trei ori semnul crucii. Şi asta pentru că nu e casă în care icoana să nu fie la vedere. Abia apoi îi salută pe ceilalţi şi încep să stea de vorbă. Şi postul e altfel. Nu se mănâncă alt fel de carne, dar, până la Ignat, se mănâncă peşte, mai puţin lunea, miercurea şi vinerea. De la Ignat încolo, nu se mai mănâncă nici peşte. Iar în ajunul Crăciunului nu se găteşte nimic cu ulei sau drojdie şi se mănâncă “corjki”, sau alte mâncăruri de post precum trigoane cu nuci, tocinei sau barabuni (un fel de chiftele făcute din cartofi).

Colinda de Crăciun

Ajunul Crăciunului este un moment important. Cum treaba e gata, urmează baia de aburi, aromată, un fel de saună. Trupul nu e doar spălat în urma unei astfel de băi, ci şi călit, cu ajutorul unor măturiţe din stejar, ce pun sângele în mişcare după ce loveşti uşor pielea cu ele. Îmbrăcaţi apoi cu straiele din portul tradiţional, lipovenii se îndreaptă către biserică. Slujba ţine până târziu, dar asta nu-i împiedică a doua zi să revină, de dimineaţă, în lăcaşul sfânt. Abia după slujbă începe sărbătoarea.

Puţini mai sunt aceia care ştiu colinda tradiţională. Căci este una singură, strict religioasă, foarte lungă şi greu de memorat, în limba rusă. Dar până nu se cântă colinda, nu se așază nimeni la masa de Crăciun. Abia după aceea cete de tineri, fetele cu şaluri pe cap şi îmbrăcate frumos, iar băieţii cu cămăşi tradiţionale, merg la familiile din parohie să le colinde, fiind apoi poftiţi la masă. Cât despre anul nou, acesta chiar nu reprezintă decât sărbătoarea Sfântului Vasile, când trupul, sufletul şi casa se curăţă de tot ce-i rău şi vechi.

Sursa foto: 123rf.com

Loading...