La Sfânta Maria Mică trebuie să te distrezi. Știi de ce?

La Sfânta Maria Mică

La Sfânta Maria Mică e vreme de petrecere. Este cea dintâi mare sărbătoare din cununa Sfinţilor de peste an. Este prăznuită pe 8 septembrie. La această dată a venit pe lume Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, mireasa Duhului Sfânt. La Sfânta Maria Mică, se serbează persoanele care îi poartă numele.

În tradiţia creştină există o legendă. Drepţii Ioachim şi Ana, în vârstă fiind, şi-ar fi dorit nespus de mult un copil. Cum încercările de o viaţă nu au dat roade, rugăciunile au rămas unica şansă. Şi Dumnezeu le-a ascultat rugile fierbinţi. Le-a dăruit un odor cu chemare dumnezeiască, cu o menire sfântă pe pământ. Aşa a venit pe lume fiica Părintelui Ceresc, Mama Fiului şi mireasa Duhului Sfânt, Împărăteasa tuturor Sfinţilor, sprijinitoarea păcătoşilor, atotputernica ajutătoare şi rugătoare pentru toţi oamenii, Maica îndumnezeirii şi mântuirii, mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită decât serafimii, Preasfânta Născătoare de Dumnezeu, care ne miluieşte pe noi.

De la mit la realitate

În ordinea anului bisericesc, sărbătoarea Naşterii Maicii Domnului este primul dintre cele patru praznice dedicate Fecioarei Maria. Este cunoscută în popor ca Sântămăria Mică. Este un eveniment celebrat atât de Biserica Ortodoxă, cât şi de cea Romano-Catolică. Sfânta Maria era de neam ales. Tatăl, Ioachim, fiind din seminţia lui David, iar mama, Ana, din neamul preoţesc al lui Aaron.

Iar Naşterea Maicii Domnului este considerată de Părinţii Bisericii drept momentul istoric în care a început mântuirea neamului omenesc din robia păcatului strămoşesc. Prin puritatea vieţii ei, dedicată în întregime lui Dumnezeu, Sfânta Fecioară s-a făcut vrednică de a fi cea din care să Se nască Fiul lui Dumnezeu.

Numele de Maria îşi are rădăcinile în limba ebraică, unde Miriam înseamnă Doamnă, împărăteasă, cea aleasă, cea frumoasă. Această sărbătoare creştinească ar trebuie să fie pentru toţi un prilej de a ne dedica viaţa lui Hristos şi de a deveni oameni noi. Nu degeaba momentul acesta de peste an este urmat, pe 9 septembrie, de pomenirea Drepţilor şi dumnezeieştilor părinţi Ioachim şi Ana, cei care i-au dat viaţă Maicii Domnului. Praznicul liturgic al Naşterii Maicii Domnului există şi la copţii egipteni, şi la iacobiţii sirieni.

La Sfânta Maria Mică se prăznuieşte cu bucurie

Lăsând deoparte încărcătura religioasă a evenimentului, sărbătoarea de Sântămărie Mică reprezintă în popor hotarul astronomic dintre vară şi toamnă. Se spune în această zi pleacă rândunelele spre ţările calde, insectele încep să se ascundă în pământ, iar frigul îşi face simţită prezenţa. Din bătrâni, se spune că de acum nu se mai poartă pălărie, din cauza condiţiilor meteorologice, de unde vorba bine-cunoscută: “O trecut Sântămăria, leapădă şi pălăria!” E vremea pentru târguri şi iarmaroace, pentru valorificarea produselor de sezon şi a recoltelor. Acum începe culegerea unor fructe şi plante de leac, se bat nucile, se culeg viile, se seamănă cerealele de toamnă. E un bun prilej de a face observaţii meteorologice şi astronomice, privind prognoza cât mai corectă asupra vremii anului agricol următor.

Fecioara Maria înfăptuieşte minuni

Cea mai îndrăgita divinitate feminină a Panteonului românesc, Născătoarea de Dumnezeu este invocată de fete pentru grăbirea căsătoriei, de femei pentru uşurarea naşterii, de păgubiţi pentru prinderea hoţilor, de descântă­toare pentru vindecarea bolilor. Nu e credincios care să-I fi adresat rugi fierbinţi şi să nu-i fi împlinit visul. În unele tradiţii Maica Domnului este identificată cu astrul nopţii, Luna, sau cu Pământul şi se roagă de Dumnezeu să nu prăpă­dească lumea, să nu izgonească vânturile.

Sursa foto: 123rf.com

Loading...