Se spune despre cei născuţi în zile importante ale calendarului creştin că ar fi oameni însemnaţi. Că au fost lăsaţi de Dumnezeu pe pământ cu haruri deosebite. Ei poartă pe umeri povara unui destin mai altfel decât al celorlalţi. În acelaşi timp, îşi poartă crucea cu demnitate şi refuză să recunoască înţelesul cuvântului eşec.

Am trăit pe aripile vântului

Se întâmplă adesea să ne „împiedicăm” în graba zilnică, în mijloacele de transport sau chiar pe stradă, de câte o bătrânică cu baston. Și bombănim în sinea noastră că ar fi mai bine să stea acasă decât să încurce lumea pe stradă. Şi asta pentru că elanul tinereţii nu ne lasă să privim în viitor. Să ne vedem pe noi la o vârstă înaintată.

Acum nu pot decât să te îndemn să priveşti mult mai atentă în jur. După ce o vei cunoaşte pe doamna Toni, născută de Crăciun. Îţi garantez că te va roade invidia. Căci multe dintre noi, deşi avem parte de importantul atu al unui număr mai mic de ani, nu vom fi în stare să-i egalăm energia şi pofta de viaţă nici în alte două-trei vieţi.

„Cred că anii copilăriei petrecuţi în Sebeş, Făgăraş, în inima muntelui, sunt „vinovaţi” de firea rebelă a femeii de mai târziu care s-a cuibărit în mine. Nu ştiu dacă este vreun sport de care să nu fiu îndrăgostită. Însă în anul întâi de facultate, studentă la ASE, în Bucureşti, nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce însemna planorismul. Deşi eram membră a clubului elitist de yachting. Asta se întâmpla în 1948. Poate că Dumnezeu mi-a purtat paşii în vara acelui an la sala Dales, la cinematograf. Rula un film despre Olimpiada de la Tokio. Și am văzut pentru prima dată în viaţă imagini cu oamenii zburători, campionii la planorism. De atunci mi-a intrat în sânge microbul zborului.”

O femeie deasupra tuturor în … planor

Aşa a început cariera de pilot planorist a doamnei Antonia Ştefănescu. Totuşi, deşi îşi petrecea o mare parte din timp cu capul în nori, a rămas cu picioarele pe pământ. Puternic ancorată în realitate. Mai târziu, în paralel cu munca de economistă, a continuat să se antreneze cu pasiune. Și a reușit să obţină, în 1952, cea mai râvnită distincţie a planoriştilor, „Insigna de argint”. Şi dacă e să luăm în considerare faptul că în 1950 a suferit prima intervenţie chirurgicală pe coloană, cu anestezie locală, iar domnia sa şi-a continuat zborul, „fentând” vizitele medicale dure care ar fi putut-o scoate din joc, pentru a-şi atinge ţelul, atunci nu ne rămâne decât să ne înclinăm cu respect.

În ’58 a făcut şi şcoala de pilotaj pentru aparate de zbor cu motor. Femeia pentru care nivelul crescut al adrenalinei devenise un mod de viaţă, a reuşit să obţină brevetul mult visat la 35 de ani, o vârstă la care piloţii sunt consideraţi deja veterani ai zborului, motiv pentru care a fost nevoie de o derogare.

La 90 de ani apar regretele

Printre marile ei pasiuni „pământene” se numără şi motociclismul. De altfel a obţinut şi permisul de conducere categoria A. A jucat volei, a făcut atletism de performanţă, canotaj, înot, patinaj … Iar pasiunea pentru schi i-a „oferit”, de-a lungul timpului, patru operaţii la ambii genunchi.

„Din ’67 nu am mai putut să mă duc la maidan. Problemele de vedere nu mi-au mai dat voie. Însă măcar rămân cu satisfacţia că tot zbuciumul meu pentru a mă autodepăşi nu a fost în zadar. Am doborât un record şi m-am înscris astfel în hronicul planorismului românesc drept prima femeie pilot care a făcut un raid cu planorul peste graniţă.”, povesteşte cu un zâmbet suav şi în acelaşi timp trist, doamna Toni. Căci din greşeală a trecut de frontiere în zborul cu planorul, în cadrul campionatului republican din 1956, ajungând în Bulgaria, la Varna.

A fost descalificată din concurs pentru o asemenea greşeală, a avut de suferit din cauza Securităţii, dar recordul stabilit la distanţa de 202 kilometri a fost omologat. Şi asta e cea mai mai mare şi importantă satisfacţie, în ciuda chinurilor prin care a trecut. Păcat că Moş Crăciun, acela care ne-a adus-o în dar pe doamna Toni în urmă cu 80 de ani, a îmbătrânit prea tare şi nu mai e în stare să ne aducă asemenea cadouri în noaptea sfântă!

Regret că a trecut vremea peste mine şi nu am apucat să mă dau cu rolele şi parapanta.

Sursa foto: Libertatea pentru femei