„Mi s-a spus, de multe ori, că sunt copilăroasă și că n-o să mă maturizez niciodată. Poate pentru mi s-a repetat asta de atâtea ori în viață, m-am încăpățânat să rămân mereu tânără, măcar sufletește. Pur și simplu, nu am vrut să treacă anii pe lângă mine monoton. Mereu mi-a plăcut să trăiesc din plin. Așa se face că am ajuns, la un moment dat, o companie plăcută pentru distracții, pentru petreceri între prieteni și… cam atât. Nimeni nu mă lua în serios.

E anormal să te simți bine?

Deși am terminat o facultate și am ocupat un loc de muncă onorabil, nu reușeam nicicum să stabilesc o relație de durată, să-mi întemeiez o familie. Bărbații mă priveau mereu ca pe o bună prietenă, o fată «de gașcă», nu ca pe o femeie cu care să îmbătrânească alături. Cu toate astea, soarta mi l-a scos în cale pe Mihai, la aniversarea vârstei de 30 de ani. La foarte scurt timp după aceea, ne-am căsătorit. După exact un an, chiar de ziua mea, eram deja divorțați. A fost aproape imposibil să conviețuim sub același acoperiș.

Și asta pentru că mama lui își dorea o noră «de casă», «gospodină», nu una ca mine, pusă mereu pe distracții, pe călătorii… Treptat, și Mihai a început să-și dorească același lucru, deși, la început, s-a îndrăgostit de mine tocmai pentru că eram «altfel». De ce oare oamenii adoră să se complacă, să se blazeze, să sufere? Niciodată nu am găsit răspunsul acestei întrebări. Ba chiar m-am trezit arătată cu degetul pentru simplul fapt că am ales să fiu optimistă și fericită.

La 50 de ani, îmbătrânești întinerind

După o relație îndelungată și încă o căsnicie eșuată, m-am hotărât să renunț la ideea de familie. Mi-am dat seama că e greu să găsești jumătatea aceea sortită, care să te înțeleagă și să-ți fie alături, indieferent de situație, pentru totdeauna. Prin urmare, am ales să recuperez timpul pierdut încercând să mă adaptez la viața de cuplu formală. Și am redevenit adolescentă, la a doua tinerețe. Mi-am cumpărat computer și, după o serie de cursuri, am început să deslușesc tainele internetului.

Apoi, am descoperit locuri fabulos de frumoase în diferite țări apropiate, unde cazarea nu costă la fel de mult ca la noi. Și am început să călătoresc. Ziua mea de naștere din 2008 m-a prins pe pârtia de schi, în Austria. La 50 de ani, am învățat încă ceva: să schiez. Nici nu mi-aș fi imaginat vreodată că poate fi atât de frumos. Și, dacă tot am prins gustul, am repetat evenimentul și anul trecut, împreună cu un grup de prieteni. Probabil că anul acesta voi avea curajul să merg și pe role. De ce nu? Mi-aș dori ca mai multe femei să aibă aceeași poftă de viață ca a mea. Sunt convinsă că ar fi mai puține afectate de trecerea anilor.”

Sursa foto: 123rf.com