Izolat pe insulă de bună voie! O poveste frumoasă și tristă din insulele Cook

izolat pe insulă

Agitația vieții moderne, presiunile sociale și goana după lucruri fără fond îi determină pe unii oameni să întoarcă spatele așa zisei civilizații și să se izoleze cu bună știință pe insule îndepărtate.  În vremurile critice de azi, din cauza pandemiei de coronavirus, aflăm și noi cum este să trăim izolați, dar tot nu se compară cu experiența unui temerar ca a ales să fie izolat pe insulă!

 

Îți trebuie mult curaj, dar și un dram de nebunie să alegi să fii izolat pe insulă, să te întorci la viața în mijlocul naturii sau, mai bine spus, în mijlocul apelor. Fără casă, fără electricitate, fără apă curentă, fără medicamente, nu este deloc ușor să o trăiești într-o lume arhaică.

Dar liniștea și frumusețea naturii compensează toate celelalte lipsuri pentru temerarii care au curajul să facă acest pas.

Povestea lui Tom Neale, izolat pe insulă din dragoste de liniște și natură

atolul Suwarrow pe care a trăit Tom Neale

atolul Suwarrow pe care a trăit Tom Neale

Tom Neale este unul dintre acei Robinsoni moderni, care a vrut să taie legătura cu lumea civilizată. Și-a dorit din copilărie să trăiască singur pe o insulă, dar abia la 51 de ani a avut ocazia să își împlinească visul. Originar din Noua Zeelandă, el a intrat în marină și a fost cantonat de la vârsta de 18 ani pe Insulele Cook.

După ce și-a încheiat cariera militară, el a rămas în zonă să lucreze ca vânzător într-un magazin. Așa l-a cunoscut pe scriitorul Robert Dean Frisbie care i-a aprins imaginația povestindu-i despre una dintre cele mai fascinante insule din regiune, Suwarrow.

Neale a mers în recunoaștere și s-a îndrăgostit pe loc. Știa că aici trebuie să fie casa lui, pe un mic atol cu nisip alb și fin, cu plaje mirifice și vegetație luxuriantă.

Câteva provizii și două pisici

În octombrie 1952, Tom a adunat câteva provizii, hrană uscată, diverse unelte care i-ar fi fost utile pe insulă și două pisici. Cu acest bagaj sumar a plecat pe Suwarrow să trăiască până la sfârșitul zilelor sale. Marele avantaj a fost că, pe mica insulă, exista un adăpost destul de solid construit de soldați în cel de al doilea război mondial și aici și-a ridicat Neale 'cartierul general'.

Bărbatul s-a adaptat destul de ușor la viața pe insulă. A trăit cu pești, crabi și ouă, cu banane și nuci de cocos. Din când în când, turiștii curioși îi făceau câte o vizită și îi plimba pe insulă, prin locurile doar de el știute. Neale a trăit pe insulă până în 1977, când starea lui de sănătate s-a înrăutățit și a avut nevoie de îngrijiri medicale.

Din nefericire, Tom s-a îmbolnăvit de cancer și a murit la opt luni după ce s-a întors printre semenii lui. Dar a lăsat în urmă povestea frumoasă a marii sale aventuri în cartea 'O insulă doar a mea' și a părăsit viața împăcat cu gândul că și-a trăit marele vis.