“Aveam o stare foarte proastă de ceva vreme. Mi se părea ciudat că toate prietenele mele îşi făceau deja planuri de căsătorie, în timp ce eu nu reuşeam nici măcar să menţin o relaţie mai mult de câteva luni de zile. Nu înţelegeam de ce, mai ales pentru că sunt o femeie frumoasă, atrăgătoare, inteligentă… Bărbaţii pe care i-am iubit m-au dezamăgit, fiind mai degrabă interesaţi de o relaţie fizică decât de o căsnicie. Eram convinsă că am fost sortită să nu-mi împart viaţa cu nimeni, să îmbătrânesc singură. Cu sufletul plin de dezamăgiri profunde, complexată de fericirea celor din jur, începusem să mă izolez. Nu mă mai tentau distracţiile unde, până atunci, eram în centrul atenţiei.

Iubirea izbește în trombă

Într-o dimineaţă, acum 4 ani, pe 15 mai, am plecat de acasă la un interviu de angajare, cu intenţia de a-mi schimba locul de muncă. Nu mă mai mulţumea nimic şi aveam nevoie de ceva nou în viaţa mea. Pentru că nu aveam cu ce să ajung direct la adresa firmei respective şi pentru că era o zi frumoasă, m-am hotărât să merg pe jos de la metrou. Era destul de mare distanţa, dar îmi făcea bine o plimbare. La un moment dat, cufundată în gânduri, nu am mai ţinut cont că în jurul meu circulă şi maşini pe străzi.

Am traversat, pe trecerea de pietoni, fără să mă asigur dacă nu vine vreo maşină. M-am trezit din starea de visare cu ochii deschişi întinsă pe asfalt, într-o zarvă de nedescris, în braţele unui băiat foarte drăguţ, care nu mai contenea să-şi ceară scuze. Iubirea izbește crunt când vrea. Vorbea româneşte, dar cu un accent ciudat. Aveam senzaţia că visez, căci m-am îndrăgostit pe loc. Mi-am dat seama ce s-a întâmplat abia peste câteva minute, când a venit şi Poliţia. În plus, mă şi durea puţin şoldul pe care căzusem. Bietul băiat nu avea nicio vină. A frânat de la distanţă, a claxonat… Însă tot m-a lovit cu maşina.

Drgostea e de leac

După ce am reuşit să mă dezmeticesc, m-am ridicat. Și mi-am asumat vina în faţa celor prezenţi la faţa locului. Dar trebuia să merg la spital şi la Poliţie pentru declaraţii şi constatări. Prin urmare, însoţită de băiatul amabil şi speriat peste măsură, am mers la spital. Totul era în regulă. Între timp, am aflat că se numeşte Dani. Se afla în Bucureşti de numai 3 zile. Am şi uitat de interviul programat şi îl sorbeam din ochi. Mi-a zis că era în vizită în ţară. Că plecase de mic cu părinţii în străinătate. Am făcut schimb de numere de telefon. În caz că s-ar fi întâmplat ceva după incident, să îmi poată sări în ajutor imediat. Dar, pe lângă faptul că mi-a trecut durerea, m-am vindecat şi de orice rană sufletească din trecut.

Fiecare zi e frumoasă

În aceeaşi seară, am acceptat invitaţia lui în oraş. Ne-am plimbat mult, am stat de vorbă, am luat masa împreună, a fost extraordinar. Nu mă mai simţisem atât de bine de foarte multă vreme. Iar el avea un farmec aparte şi era foarte diferit faţă de cei cu care mă întâlnisem până atunci. Se simţea că avea un alt gen de educaţie la bază. De atunci, ne-am întâlnit în fiecare zi. A plecat, după o lună, promiţându-mi că va reveni. Nu l-am crezut decât în clipa în care m-am trezit cu el la uşă, cu un buchet imens de flori în braţe.

M-a cerut în căsătorie, deşi abia ne cunoscuserăm. Iar când mi-a dat vestea că se va stabili în România doar pentru mine, am crezut că leşin. Trăiesc o continuă poveste de iubire, plină de romantism. Am vizitat multe locuri frumoase împreună, în ţară şi peste hotare şi am petrecut clipe de vis. Suntem din ce în ce mai îndrăgostiţi şi ne simţim încă adolescenţi. Nu mi-aş fi închipuit niciodată că iubirea izbește când nu te aștepți. Nici că voi avea parte de un asemenea început de iubire. Dar nu pot decât să mă bucur că am avut parte de o asemenea întâmplare.”

Sursa foto: 123rf.com