Inventatori celebri: Cine a inventat pixul?

Inventatori celebri: Cine a inventat pixul?

Cine a inventat pixul? Aceasta este o întrebare pe care multe persoane și-au pus-o măcar o dată în viață, însă puțini sunt cei care știu cine este inventatorul instrumentului de scris folosit astăzi de oameni peste tot în lume.

Le folosim zi de zi, poate chiar din primii ani de viață, însă nu ne-am întrebat niciodată cum a fost inventatpixul și mai ales cui i-a venit această idee strălucită.

Pixul este probabil cel mai răspândit instrument de scris din prezent, precum şi unul dintre cele mai familiare obiecte pentru noi toţi.

Așa cum îl știm noi și chiar și din cele mai vechi timpuri, pixul este un instrument de scris cu cerneală vâscoasă (pastă sau gel).

Este prevăzut cu o bilă mică la vârf, care dozează pasta din rezervor. Există pixuri într-o largă varietate de culori și de tipuri de paste.

Există de asemenea pixuri cu mai multe mine de culori diferite. Cuvântul pix poate desemna de asemenea creionul mecanic.

Pixul pot varia în lungime, formă și diametru, și sunt făcute de obicei din plastic sau metal, în timp ce bila pixului e făcută din alamă, oțel, ceramică sau carbură de wolfram, cu diametrul de circa 0,7 mm.

Cu toate acestea puţini oameni ştiu povestea din spatele inventării pixului.

 

Cine a inventat pixul? – Începutul și apariția pixului

Toate mesajele au fost scrise, timp de sute de ani, folosind pene de gâscă sau alte instrumente care trebuia înmuiate în cerneală şi care pătau hârtiile pe care scriitorii se grăbeau să aştearnă cuvintele.

Americanii se laudă că ar fi inventatorii stiloului și fără îndoială, după această invenţie, a apărut şi „penarul de buzunar, pentru că ştim cu toţii că o caracteristică importantă a stiloului este faptul că el curge.

Cu toate astea, clar trebuia inventat ceva mult mai bun, iar o soluţie s-a găsit de-abia după 50 ani.

Cine a inventat pixul

Un jurnalist ungur, Laszlo Biro, se săturase să îşi păteze în fiecare zi degetele cu cerneală în timp ce-şi scria articolele, dar acest lucru s-a încheiat în anul 1943.

Laszlo Biro scria zilnic măcar două-trei articole cu stiloul, murdărindu-se de fiecare dată de cerneală pe haine şi pe degete.

Nemulțumit, dar curios şi analitic din fire, Biro observase ceva: cerneala folosită la imprimarea ziarelor se usca mult mai repede decât cea a unui stilou clasic, ceea ce constituia un avantaj pentru scriitori, în plus, cerneala pentru tipar era mult mai rezistentă la contactul cu apa comparativ cu cerneala din călimările pentru alimentat stilouri.

Exista o singură problemă: cerneala de tipar era mult prea groasă şi avea o compoziţie păstoasă care o împiedica să se scurgă de-a lungul peniţei dacă ar fi fost introdusă în rezervoarele stilourilor.

După ce a sudiat şi cercetat această problemă, în anul 1938, lui Biro i-a venit ideea să pună o biluţă în vârful stiloului său. Pe măsură ce se învârtea, această biluţă se „murdărea de cerneala din stilou şi lăsa pe hârtie dâre care se uscau aproape instantaneu.

Jurnalistul s-a folosit de un principiu mecanic, elaborat încă din 1888 de un american, John J. Loud, care proiectase un instrument pentru lipit cleiul pe spatele timbrelor poştale. Stiloul lui Loud avea un rezervor de cerneală şi o bilă care aplica cerneala groasă pe piei. Acest stilou nu a fost produs niciodată – a rămas la stadiul de idee.

Cu toate acestea, ungurul nu avea habar de invenţia americanului, nemediatizată în niciun fel.

Astfel, la aproape cinci decenii diferenţă, Laszlo Biro a inventat un instrument bazat pe aceleaşi principiu de funcţionare ca cel elaborat de Loud, fără să ştie de cercetările anterioare.

Laszlo Biro şi-a brevetat patentul în Argentina, pe data de 10 iunie 1943, dată la care putem spune că s-a născut pixul modern.

Cine a inventat pixul? – Succesul companiei Compania Eterpen':

După ce şi-au găsit susţinere financiară, cei doi fraţi au înfiinţat Compania Eterpen în Argentina şi au început să producă pixul Biro la scară comercială. Presa a fost entuziasmată de noul stilou care, se spunea, putea scrie vreme de un an fără a fi reumplut.

În timpul celui de-al doilea război mondial, patentul pentru stiloul revoluţionar al lui Biro a fost cumpărat de Guvernul Marii Britanii pentru că era un instrument pe care piloţii de avioane îl puteau folosi la mare altitudine.

Englezii avea nevoie de un instrument de scris a cărui cerneală să nu explodeze în carlinga avionului în cazul în care aparatul de zbor atingea altitudini ridicate.

Nici până în prezent nu se ştie ce sumă a primit Laszlo Biro de la britanici, de-a lungul istoriei fiind vehiculate mai multe cifre.

Succesul de care s-au bucurat pixurile la forţele aeriene le-a adus o nouă recunoaştere publică. Din păcate, Laszlo Biro nu găsise necesar să scoată un brevet american pentru stiloul său revoluţionar şi s-a trezit, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, în situaţia de a-şi apăra invenţia în justiţie.

În mai 1945, Eversharp Co. s-a unit cu Eberhard-Faber pentru a achiziţiona drepturile exclusive pentru Biro Pens din Argentina. Stiloul fost redenumit Eversharp Co.

În iunie, la numai câteva săptămâni după încheierea tranzacţiei, un om de afaceri din Chicago, pe nume Milton Reynolds, a vizitat Buenos Aires şi a văzut pixurile Biro într-un magazin. A recunoscut numaidecât imensul lor potenţial comercial, a cumpărat câteva bucăţi ca mostre şi s-a întors cu ele în America.

Ajuns acasă, Milton Reynolds a înfiinţat Reynolds International Pen Company, fabricând pixuri, în ciuda faptului că drepturile de licenţă erau deţinute de Eversharp.

Cine a inventat pixul? – Începutul erei Reynolds:

Reynolds a vândut pixuri în valoare de de 100.000 de dolari numai în prima zi.

Reynolds a întrecut Eversharp pe piaţă, punându-şi pixurile Reynolds Rockets la vânzare la magazinul Gimbers din New York pe la sfârşitul lunii octombrie 1945.

Publicitatea din ziare care a însoţit lansarea produsului, descriindu-le drept miraculoase, fantastice şi „garantate să scrie timp de doi ani fără a fi reumplute', a produs vânzări colosale.

Vânzările iniţiale au fost foarte promiţătoare. Noile stilouri era nesatisfacătoare. Clienţii au descoperit că pixul Reynolds curgea. Uneori, pur şi simplu nu mergeau, şi că cele Eversharp sunt mult mai bune. O mulţime de pixuri au fost returnate de clienţi nemulţumiţi.

Prin 1948, nebunia pentru pixuri încetase, şi preţul scăzuse de la 12,50 dolari la 50 de cenţi.

Cine a inventat pixul? – De la Reynolds la Marcel Bich și Parker Pens:

Apoi, când Reynolds era pe punctul de a închide fabrica, un francez pe nume Marcel Bich a început să fabrice pixuri sub denumirea comercială BIC.

Parker Pens, firmă de renume în domeniu, a reuşit să rezolve unele probleme tehnice ale pixului şi a scos pe piaţă o versiune proprie, Jotter, doar pentru a scoate în evidenţă faptul că stilourile lor sunt cu adevărat instrumentele de care are lumea are nevoie pentru scris.

Jotter a fost un succes enorm. Rezervorul lui ţinea de cinci ori mai mult decât cel al pixurilor Reynolds sau Eversharp; gama de pixuri Parker conţinea o varietate de mărimi ale vârfului de scris. În 1957, Parker şi-a îmbunătăţit pixurile prin introducerea bilei din carbură de tungsten.

Eversharp avea în această vreme dificultăţi financiare, aşa ca a vândut sectorul de stilouri lui Parker şi a intrat în lichidare. Dar nu Parker avea să domine piaţa în cele din urmă, ci BIC. La sfârşitul lui 1950, BIC vindea 70% din pixurile de pe piaţa europeană şi pornea să o cucerească şi pe cea a Americii. În 1960, BIC deţinea marca newyorkeză de stilouri Waterman Pens, marcând sfârşitul unui adevărat război comercial.

 

Cine a inventat pixul? – Pixul în ziua de azi

În prezent pe piață există trei tipuri de pixuri, în funcție de tipul cernelii pe care o folosesc:

  • pixuri cu bilă
  • pixuri rollere
  • pixuri cu gel

Cel mai comun este pixul cu bilă cu mecanism click, utilizat de toată lumea datorita confortului, nu necesită capac și este rapid de folosit. Este urmat de mecanismul twist, ce apare din ce în ce mai des pe piață. Modelul cu capac este folosit în general la pixurile ieftine, de unică folosință, cărora nu le este înlocuită mina.

Cine a inventat pixul? -Tipul de cerneală folosit este diferit

Pixurile cu bilă folosesc o cerneală cu o pastă densă, bazataă pe uleiuri speciale, care nu se usucă, nu curge și nu se transferă de pe foaie, pe mână.

Rollerele folosesc o cerneală fluidă, pe bază de apă, cu timp de uscare mai mare, de la care te poți murdări.

Pixul cu gel, cu o consistență mai fluidă, permite producătorilor să foloseasca mult mai multe culori și să adauge pigmenți ori sclipici.

Cine a inventat pixul? -Tipul de scriere

Evident, cerneala este cea care influențează și diferențiază între scrierea cu pixul-roller, pixul cu gel și cea cu pixul cu bilă.

Pixul cu bilă, depinde de calitatea lui și a cernelii. Liniile trasate de acesta vor fi ușor mai neconturate și mai lipsite de culoare față de cele trasate cu rollerul.

Pixul cu gel vine în multe nuanțe, cu sclipici, metalice, pastel sau neon, putând scrie colorat, pentru a-ți organiza mai bine agenda sau caietul de notițe.

De multe ori aceste două tipuri de pixuri se folosesc împreună, cel cu bilă pentru scrierea paragrafelor, a ideilor rapide, iar cel cu gel pentru a sublinia, scrie titluri și sub-titluri.

Ai grijă să nu scrii cu rollerul peste pasta corectoare care nu s-a uscat, deoarece se poate strica. La fel și în cazul pixului cu gel. Pixul cu bilă este, cumva, mai permisiv în acest caz; nu va scrie deloc, deoarece bila nu va avea o suprafață fină și plană la care să adere.

Cine a inventat pixul? -Presiunea la scriere

Pixul cu bilă necesită mai multă presiune față de pixul-roller și față de pixul cu gel. Cerneala pixului cu bilă, fiind mai groasă, trece mai greu pe lângă bilă, astfel că necesită mai multă presiune, depinzând, evident, de calitatea cernelii.

Cerneala pixului-roller este mai subțire, așa că îi este foarte ușor să se scurgă pe lângă bilă.

Cine a inventat pixul? -Felul în care scriu pe hârtie

Sa nu credeți că toată vina este aruncată pe cerneala pixului. Și tipul de hârtie influențează foarte mult calitatea scrisului.

Cu cât foaia este mai fină și mai groasă, cu atât fluiditatea și calitatea scrisului, cu orice pix, va fi mai bună. Pixul cu bilă este mai versatil din acest punct de vedere. Rollerul are nevoie, de cele mai multe ori, de o hârtie densă și fină, pentru ca cerneala să nu se împrăștie pe foaie ori pentru a nu se îmbiba pe partea cealaltă. Pixul cu gel nu are această ultimă problemă.

 

Cine a inventat pixul? – Știați că …

Evoluția pixului este interesantă, iar unele detalii sunt uimitoare și sigur nu știai despre ele:

  • Primele prototipuri de pix contemporan au fost prezentate spre utilizare Armatei Britanice în timpul războiului, tocmai pentru că nu permiteau scurgerea cernelei pe durata zborului cu avionul.
  • Pixurile au început să se comercializeze pe piață în anul 1945. În prima zi, din cauza aglomerației, a trebuit să intervină poliția ca să facă ordine. S-au vândut atunci 10.000 bucăți, la prețul de 12 dolari bucata.
  • Încercarea de a produce pixuri cu corp telescopic, pentru a mări capacitatea de înmagazinare a pastei, nu a reușit și s-a renunțat la ea.
  • În România, pixurile au ajuns foarte curând după lansarea lor. Au fost aduse în 1946 de către un librar, care le vindea la un preț exorbitant pentru acea vreme (un pix = un litru de ulei comestibil) studenților de la Politehnică, sub denumirea de „stilou atomic”.
  • Termenul pix s-a romanizat rapid, preluat de la străini. Francezii îl numeau stilou cu bilă, germanii Kugelschreiber – care avea același sens – iar argentinienii birami după numele lui Laszlo Biro, care pretindea că a inventat obiectul. Englezii îi spunau pix.
  • Astăzi, în întreaga lume, se vând 125 pixuri pe secundă, iar în 1983, numai în America s-au vândut 7 miliarde de pixuri.
  • La nivel global, o persoana consumă în medie 3-4 pixuri pe an, putând scrie cu unul din ele circa 50.000 de cuvinte.
  • În America, s-a inventat un pix electronic, care se livrează la pachet cu hârtie de scris. Pixul este vorbitor și atrage atenția asupra greșelilor de gramatică, putând totodată să traducă orice text în limba spaniolă, pronunțată într-un microdifuzor.
  • Cel mai scump pix din lume este înscris în Cartea Recordurilor la prețul de un million dolari și este confecționat în întregime din platină.
  • În România, între anii 1946 și 1960, pixurile uzate nu se aruncau și nici nu li se schimbau minele imediat. Erau reumplute cu pastă, putând fi folosite până la de 10 ori aceleași rezerve.
  • În preajma anului 1989, în România, cei care lucrau în șantiere cu specialiști străini nu aveau voie să primească niciun fel de atenție protocolară din partea lor. Făcea excepție doar pixul, dacă avea inscripționat pe el numele firmei care îl oferise. Dar nu mai mult de unul. Dacă primea două, era turnat la Securitate.

 

Citește și:

Inventatori celebri: Cine a inventat hârtia?

Inventatori celebri: Cine a inventat stiloul?

Inventatori celebri: Cine a inventat televizorul?