Copiii au o natură generoasă, sunt plini de creativitate şi se nasc cu dorinţa de a coopera cu noi, părinţii lor. Este foarte adevărat, însă, că există momente în care o situaţie poate apărea ca şi cum copilul îşi manipulează părinţii”, spune Otilia Mantelers, psiholog în formare şi specialist în joacă terapeutică.

Adevăratul motiv al unei crize

Bine cunoscutele crize ale copiilor mici în supermarket atunci când țin morțiș să li se cumpere ceva sau nervii adolescenților cărora nimic nu pare să le fie pe plac pot fi percepute ca fiind încercări de manipulare. Specialistul vede, însă, alte probleme în manifestarea zgomotoasă a copilului. Nu motivul invocat este adevărata durere a lui. Chiar dacă îi faci pe plac, după un timp va reveni cu alte nemulțumiri.

„Neuroştiinţa ne arată că atunci când cel mic se comportă iraţional, el, de fapt, nu se simte iubit de părinți și nu i se pare că este acceptat așa cum este, ceea ce îi dă senzația acută că numai lucrul pe care îl cere l-ar face să se simtă iar fericit”, remarcă Otilia Mantelers adăugând că „realitatea este că el nu are nevoie de acel obiect, ci doar de un părinte sau de un alt adult iubitor care să îl asigure că este prezent lângă el și îl prețuiește. Dacă micuțul se simte ocrotit și acceptat, atunci partea de creier care se numeşte cortex pre-frontal şi care îi guvernează controlul impulsurilor funcţionează bine şi atunci este calm”. În schimb, atunci când a avut mici neajunsuri la școală, acestea se adună și simte nevoia să izbucnească la cel mai mic stimul negativ sau chiar să pară că din senin.

Decizii luate împreună

Atunci când iei o decizie contrară cu dorințele lui, explică-i de ce faci asta și înțelege și punctul lui de vedere. Poate el crede că ai altă motivație decât cea reală și asta îl face să fie și mai supărat. Dacă, de exemplu, vrei să îl muți la o altă școală pentru că acolo consideri că va primi o educație mai bună, el se poate gândi că vrei să îl desparți de prietenii lui. O discuție deschisă despre motivele și părerile fiecăruia este absolut necesară. Poate chiar îi vei da dreptate sau măcar își va face o idee mai clară despre ce ai tu în gând și va accepta mai ușor să facă ce vrei tu. În plus, puteți stabili și alte moduri în care să țină legătura cu foștii colegi. Alte „negocieri” dure sunt cele legate de regulile pe care trebuie să le respecte. Majoritatea copiilor încearcă destul de des să depășească limitele impuse de adulți. Poți și să mai cedezi uneori, atunci când vezi că este posibil, iar pe măsură ce crește să îi lași mai multă libertate. Dar anumite principii pe care le consideri importante ar trebui să rămână neschimbate și să nu admiți încălcarea lor. De exemplu, să-ți arate respect ție și celorlalți membrii ai familiei.

Ascultă-ți copilul

Otilia Portrait

Otilia Mantelers, instructor de parenting, otiliamantelers@yahoo.com

Eu cred că este bine să acordăm importanță opiniei copilului în orice situaţie în care el o exprimă. Nu putem să îi cerem să ne asculte pe noi, dacă noi nu îl ascultam pe el. Se știe că cei mici învaţă multe lucruri observându-și părinţii. Bineînțeles, facem ce ne roagă el doar atunci când dorința lui este ratională şi benefică pentru toată lumea. Copiii cer lucruri iraţionale atunci când nu se simt iubiți. Îi putem ajuta să se reconecteze cu noi petrecând timp cu ei sau spunându-le chiar un ‘Nu’ blând şi cald, care îi ajută să simtă încărcătura emoţională adunată de-a lungul timpului. Poate chiar să o descarce cu un plâns bun. Să recunoaştem: şi nouă mamelor ne face tare bine plângem câteodată!”

 

 

Sursa foto: Dominic Rivard / flickr.com