Intrarea Maicii Domnului în Biserică este o sărbătoare cu semnificații

icoană cu Intrarea Maicii Domnului în Biserică

Intrarea Maicii Domnului în Biserică este un moment important pentru credincioșii ortodocși. La o săptămână de la începutul postului, în vreme ce creștinii prăznuiesc cu fast Intrarea Maicii Domnului în Biserică, pe 21 noiembrie, în popor se respectă tradițiile de Ovidenie.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică, prăznuită în fiecare an pe 21 noiembrie, este considerată a fi o zi magică şi este asociată în popor cu simbolurile luminii: candela, lumânarea, focul şi soarele.

Deși Biserica Ortodoxă celebrează Intrarea Maicii Domnului în Biserică, 21 noiembrie reprezintă în tradiția străbună Ovidenia. Numele popular trebuie înţeles ca vedere, primă apariţie, văz. Prin alte părţi ale ţării, cu aceiaşi tâlcuire, ziua poartă numele de Vovidenie.

 

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Ce sărbătorim în această zi

Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în biserică (numită în popor şi Vovidenia) aminteşte faptul aducerii cu evlavie, în biserica Legii vechi, adică în templul din Ierusalim, a copilei de trei ani, care avea să fie Maica Domnului nostru Iisus Hristos, întâi, pentru că acest fapt, atunci când s-a petrecut, s-a împlinit într-un chip minunat şi, al doilea, el cerea o pregătire pentru taina nașterii cu trup omenesc a Fiului lui Dumnezeu, care avea să se săvârșească prin mijlocirea Născătoarei de Dumnezeu.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Pregătirea Pruncei Sfintei Fecioare:

Tradiţia Bisericii arată motivul pentru care Născătoarea de Dumnezeu a fost dusă la templul Legii vechi şi dăruită Domnului: Ana, cea pururea pomenită, soția lui Ioachim, care mai toată viaţa ei a fost stearpă, adică nu a putut naşte copii, luând îndemn din cele ce s-au petrecut cu cealaltă Ana, care era şi ea stearpă, mama Prorocului Samuel, se ruga, împreună cu bărbatul ei Ioachim, lui Dumnezeu, Stăpânul firii, să le dăruiască lor un copil, făgăduind că, dacă le va împlini cererea, îndată îl vor dărui şi închina lui Dumnezeu.

Povestea concentrată a evenimentui biblic spune că Ana şi Ioachim nu au fost binecuvântaţi cu copii la tinereţe. Este motivul pentru care au început să se roage necontenit. Ca să fie dăruiţi cu marea bucurie de a deveni părinți. Și, la vremea în care oamenii de vârsta lor erau bunici, au fost hărăziți cu venirea pe lume a Fecioarei Maria, pe care au crescut-o până la 3 ani.

Împlinindu-se trei ani de la naşterea Preacuratei Fecioare Maria, drepţii ei părinţi Ioachim şi Ana şi-au adus aminte de făgăduinţa lor de a o aduce în dar lui Dumnezeu pe copila lor.

Chemând toate rudeniile din Nazaret, unde vieţuiau, şi aducând şi cete de fecioare tinere, au pregătit făclii multe şi au împodobit pe Preacurata Fecioară cu podoabă împărătească. Despre aceasta mărturisesc Sfinţii Părinţi cei de demult. Astfel, Sfântul Iacob, Arhiepiscopul Ierusalimului, spune cuvintele zise de Ioachim: „Chemaţi fiice evreice curate să ia făclii aprinse!”

Iar cuvintele dreptei Ana le spune Sfântul Gherman, Patriarhul Constantinopolului, astfel: „Făgăduinţele pe care le-au făcut buzele mele le voi da Domnului. Pentru aceasta am adunat cete de fecioare cu făclii, şi am chemat preoţi, şi pe rudeniile mele, zicând tuturor: Bucuraţi-vă împreună cu mine toţi, că m-am arătat astăzi şi maică, şi înainte povăţuitoare, dând pe fiica mea, nu împăratului celui pământesc, ci lui Dumnezeu, Împăratul ceresc„.

Iar pentru podoaba cea împărătească a dumnezeieştii prunce, Sfântul Teofilact, arhiepiscopul Tesalonicului, grăieşte aşa: „Se cuvenea ca intrarea pruncei celei dumnezeieşti să fie după vrednicia ei, şi astfel de un mărgăritar ca acesta prealuminat şi de mult preţ să nu se lipească haine proaste. Deci era de trebuinţă să o îmbrace cu haină împărătească, spre slava şi frumuseţea cea mai mare”.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Drumul spre Ierusalim:

Pregătind cele ce se cuveneau pentru cinstita şi slăvita intrare, au făcut calea din Nazaret la Ierusalim, timp de trei zile. Ajungând în cetatea Ierusalimului, au mers cu cinste la Biserică, ducând într-însa pe prunca cea de trei ani, pe Curata Fecioară Maria.

Cete de fecioare cu lumânări aprinse mergeau înaintea ei, după mărturia Sfântului Tarasie, Arhiepiscopul Constantinopolului, care povesteşte că Sfânta Ana ar fi grăit aşa: „Purtaţi, fecioare, făclii şi călătoriţi înaintea mea şi înaintea dumnezeieştii copile!”

Iar sfinţii ei părinţi, luând de mâini pe fiica lor cea dăruită lui Dumnezeu, cu blândeţe şi cu cinste o duceau între dânşii. Toată mulţimea rudeniilor, vecinilor şi cunoscuţilor urma cu veselie, ţinând făclii în mâini şi înconjurând-o pe Preasfânta Fecioară ca stelele pe luna cea luminoasă, spre mirarea Ierusalimului.

Toţi lăudau ieşirea ei, toate rudeniile, vecinii şi câţi erau în legătura dragostei urmau părinţilor ei. Părinţii se bucurau împreună cu părintele, maicile cu maica, iar copilele şi fecioarele mergeau înaintea dumnezeieştii copile, purtând făclii, şi erau ca un şir de stele care strălucesc împreună cu luna.

Deci, s-a adunat tot Ierusalimul, văzând acea nouă petrecere, cum pe o copilă de trei ani o duc împodobită cu atâta slavă şi cu multe lumini; şi nu numai cetăţenii de jos ai Ierusalimului, ci şi cei de sus, adică sfinţii îngeri, s-au adunat să vadă preaslăvita aducere a Preacuratei Fecioare Maria. Deci împreună cu ceata pământească cea văzută a fecioarelor celor curate era şi ceata cea nevăzută a celor fără de trup, ducând înăuntru, întru cele sfinte, pe Preacurata Fecioară Maria, înconjurând-o ca pe un vas ales al lui Dumnezeu, după porunca Domnului.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Arhiereul Zaharia primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu în templu:

Atunci au ieşit preoţii care slujeau în biserică întru întâmpinarea acelei preaslăvite fiice a lui Dumnezeu şi cu cântări au întâmpinat pe Preasfânta Fecioară, pe aceea care avea să fie Maica Arhiereului celui Mare.

Pe aceasta aducând-o Sfânta Ana la uşile bisericii, precum scrie Sfântul Tarasie, zicea aşa: „Vino, fiică, către Cel ce mi te-a dăruit! Vino chivot al sfinţeniei către mult înduratul Stăpân! Vino, uşa vieţii, către Milostivul dătător! Vino, chivotul Cuvântului, către lăcaşul Domnului, intră în biserica Domnului, bucuria şi veselia lumii!”

Iar către Zaharia a zis Ioachim, ca şi către un prooroc, arhiereu şi rudenie a lor: „Primeşte, Zaharia, pe cortul cel curat; primeşte, preotule, sicriul cel fără de prihană; primeşte, proorocule, cădelniţa şi cărbunele cel nematerialnic, primeşte dreptule tămâia cea duhovnicească”.

Apoi dreapta Ana a zis către arhiereu, precum povesteşte Sfântul Gherman: „Primeşte, o proorocule, pe fiica cea dăruită mie de Dumnezeu; primeşte-o şi o sădeşte pe ea în muntele cel sfânt, în locaşul cel gata al lui Dumnezeu, nimic ispitind, până când Dumnezeu, Care a chemat-o aici, va aduce la săvârşire cele ce bine a voit pentru dânsa”.

Erau acolo cincisprezece trepte la intrarea în Templul din Ierusalim, după numărul celor cincisprezece psalmi ai treptelor, şi la fiecare din acele trepte se cânta câte un psalm de către preoţii şi leviţii care intrau în slujbă. Deci drepţii părinţi au pus pe prunca cea fără prihană pe treapta cea dintâi, iar ea îndată, singură, a alergat pe trepte foarte degrabă, neajutând-o nimeni, nici sprijinind-o.

Şi alergând la treapta cea de sus, a stat acolo, întărind-o pe dânsa puterea lui Dumnezeu cea negrăită. Căci încă mică fiind, a început Domnul a arăta într-însa puterea Sa cea mare, ca să înţeleagă cât de mare va fi în dar, când va veni în vârsta cea desăvârşită. Atunci se mirau toţi când au văzut pe acea pruncă de trei ani suindu-se singură degrabă pe acele trepte, ca şi cum ar fi fost desăvârşită cu vârsta. Mai vârtos Zaharia se mira de aceasta şi, ca un prooroc, din descoperirea lui Dumnezeu înţelegea mai înainte cele ce aveau să fie.

Luând-o arhiereul cel de atunci, Zaharia, a dus-o în cele mai dinlăuntru ale templului, în Sfânta Sfintelor, unde, o dată pe an, intra numai singur arhiereul. Şi aceasta a făcut-o din insuflarea lui Dumnezeu, Cel ce avea să Se nască dintru ea, spre mântuirea lumii.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Intrarea în Sfânta Sfintelor a Născătoarei de Dumnezeu:

Apoi ţinând prunca de mână, zice Sfântul Gherman, cu bucurie a adus-o Zaharia întru cele sfinte, zicând către dânsa unele ca acestea: „Vino, împlinirea proorociei mele; vino, săvârşirea făgăduinţelor Domnului…” Iar prunca, săltând şi bucurându-se foarte, mergea în casa Domnului.

Că, deşi era mică cu vârsta, fiind numai de trei ani, însă cu darul lui Dumnezeu era desăvârşită, ca ceea ce era aleasă de Dumnezeu mai înainte de întemeierea lumii. Astfel a fost dusă în Biserica Domnului Preacurata şi Preabinecuvântata Fecioară Maria.

Atunci arhiereul Zaharia a făcut un lucru străin şi tuturor de mirare, căci a dus pe pruncă în Sfânta Sfintelor, care este după a doua catapeteasmă, în care era Chivotul Legii cel ferecat peste tot cu aur, şi heruvimii slavei care umbreau altarul, unde nu numai femeilor, ci nici preoţilor nu le era îngăduit a intra, fără numai singur arhiereului, o dată într-un an.

Că, de vreme ce chivotul Legii vechi nu mai era acolo de la robia babilonică, se cuvenea a sta acolo Preacurata Maria, care avea să fie chivotul cel însufleţit şi adevărat al sfinţeniei şi care avea să poarte nu tablele umbrei Legii, ci pe Însuşi Dătătorul Legii; nu mana care hrănea trupeşte, ci chiar pe Pâinea vieţii, Care S-a coborât din cer spre viaţa lumii, adică pe Fiul lui Dumnezeu întrupat.

Erau la templul din Ierusalim trei rânduri de chilii, în care locuiau, cu frică de Dumnezeu, fecioare şi văduve închinate Domnului, precum şi slujitori ai templului. În acest loc de bună creştere, Sfânta Fecioară, necontenit deprindea, sub supravegherea fecioarelor mai în vârstă, lucrul de mână, citirea Scripturii şi îndeosebi rugăciunea. Dar cu cât creştea cu vârsta, cu atât creştea şi cu harul şi se ruga mult în Sfânta Sfintelor, încât după dreptate se spunea că mai mult locuia acolo.

În fiecare zi se ruga de dimineaţă până la ceasul al treilea, apoi până la ceasul al nouălea se ostenea cu lucrul de mână, iar de la al nouălea ceas se ruga iarăşi până târziu în noapte. Şi în fiecare seară Arhanghelul Gavriil, arătându-i-se împreună cu alţi îngeri, îi aducea hrană cerească, iar hrana primită de ea de la preoţi o dădea săracilor.

Preacurata a rămas la templu până la vârsta de 15 ani, când arhiereul a socotit să o căsătorească.

 

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Avea să devină Mama lui Iisus

Așa a și primit vestea că ea a fost aleasă să-L aducă pe lume pe Mântuitorul Iisus. Atunci Sfânta Fecioară a descoperit arhiereului şi preoţilor că ea, încă din leagăn, este făgăduită lui Dumnezeu şi că ea însăşi a ales o viaţă de feciorie neîntreruptă.

Fecioara a petrecut acolo 12 ani, departe de zbuciumările zilnice ale oamenilor obişnuiţi. La 15 ani, potrivit planului divin, i-a fost încredinţată logodnicului Iosif, martor şi păzitor în acelaşi timp al fecioriei sale. Drept aceea, a fost logodită cu dreptul Iosif, atunci în vârstă de aproape 80 de ani, ca, sub acest chip, să se păzească ea curată în lume şi astfel, Iosif logodnicul a luat-o în casa lui din Nazaret.

Acelui Iosif, protectorul său în timpul fugii în Egipt şi mai ales ocrotitorul acelei naşteri mai presus de fire.

Se spune că arhiereul i-a încredinţat Fecioarei ca ultimă îndatorire la plecarea de la templu să participe la ţeserea unei noi catapetesme pentru Sfânta Sfintelor, pe care Preacurata a lucrat-o cu sârguinţă.

Această catapeteasmă avea să se rupă în vremea Pătimirii Domnului pe Cruce. Astfel, neîntinata Maria a fost pregătită să devină Maica Fiului lui Dumnezeu, vieţuind în chip cu totul virtuos şi asemenea îngerilor, ca un vas al sfinţeniei.

Sărbătoarea îndeamnă femeile să iubească virtuţile creştine, să fie pline de smerenie, de blândeţe, de bunătate. Arhanghelul Gabriel i-a fost tot timpul aproape, cu răspunsuri la toate neliniştile şi întrebările sale, o adevărată hrană cerească.

Acest praznic numit Intrării Maicii Domnului în biserică, sărbătorit în fiecare an la 21 noiembrie, ne aminteşte, astfel, despre virtuţile Maicii Domnului, despre fecioria ei închinată Mirelui ceresc, despre viaţa ei de rugăciune şi despre însemnătatea sfinţitoare a bisericii.

 

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Tradiții și obiceiuri

Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică este cinstită de credincioşi prin rugăciune şi ofrande, bucate de post, peşte şi lumânări, duse la biserică şi sfinţite, pentru a dobândi sănătate, bucurii, reuşite şi o bună vedere.

Tradiţia spune că atunci când credincioşii respectă această sărbătoare, în anul următor vor avea hambarele pline şi belşug în gospodărie.

În ziua sărbătorii Intrării Maicii Domnului în Biserică, la 21 noiembrie, slujba Sfintei Liturghii este oficializată la Catedrala Patriarhală de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi.

Ca orice eveniment important din viața oricărei comunități, mai ales religios, Intrarea Maicii Domnului în Biserică este cinstită de credincioși cu o mulțime de obiceiuri, de tradiții care, respectate, în credința populară aduc norocul și sănătatea în familie.

Iată în continuare câteva tradiții și obiceiuri:

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Tradiții care aduc norocul și sănătatea în familie:

În tradiția strămoșească, acestei mari sărbători religioase i se mai spune și Ovidenia. Deși Ovidenia este un cuvânt care vine din slavonă cu sens de „intrare', în popor are înţeles de „vedere, primă apariție, văz, vedenie'. Mai este întâlnită în anumite regiuni, ca Moldova și Bucovina, și sub numele de Vovidenia, cu aceeași semnificație.

În popor, este considerată o zi magică. Se fac previziuni importante referitoare la oameni şi la vreme. Astfel, conform tradiţiei populare, dacă ziua Intrării Maicii Domnului va fi înnorată, peste an vor fi epidemii. Dacă va ninge, vom avea parte de o iarnă grea. Atunci când în ziua praznicului este soare se spune că va urma o vară secetoasă.

De asemenea, se spune că este bine ca fiecare credincios să aprindă candela, iar focul să ardă în cămin toată noaptea.

În ziua praznicului Intrării Maicii Domnului în Biserică, la biserică se fac pomeniri pentru cei care au murit fără lumânare. În memoria acestora se împart fructe și lumânări albe. În mediul rural, se păstrează tradiția ca femeile să dea de pomană 'lumina de veci'. Există convingerea că lumânarea dată de pomană în această zi de sufletul morţilor, mai ales pentru cei morţi fără lumânare, nu se va stinge niciodată pe lumea cealaltă.

În zonele rurale, se împlineşte un ritual care, spun credincioşii, alungă bolile: în fiecare gospodărie, la icoana Maicii Domnului se pune un vas cu apă proaspătă şi se aprinde o lumânare. Consumată dimineaţa, apa respectivă este un remediu pentru boli.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Nu se muncește în această zi:

De Intrarea Maicii Domnului în Biserică, în casele fiecărui credincios este bine să fie aprinsă candela toată ziua, iar focul să ardă în șemineu, în cămin sau în sobă toată noaptea. Tradiția spune că atunci când se împlinește acest ritual în viaţa copiilor din familia respectivă va apărea norocul.

Ca să aveți spor şi belşug în casă, de Intrarea Maicii Domnului în Biserică nu trebuie să lucrați sub niciun motiv. Nu spălați rufe, nu spălați geamuri,  nu spălați nimic, nu faceți curățenie, nu coaseți, nu țeseți, nu gătiți, doar încălziți mâncarea deja gătită din ziua precedentă.

În ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, ungeți ușile și ferestrele cu usturoi ca să fiți feriți anul următor de farmece și pagube.

Deoarece se crede că strigoii circulă fără opreliște,  de Intrarea Maicii Domnului în Biserică se ung cu usturoi cercevelele ferestrelor, tocurile ușilor, vatra și cuptorul care comunică, prin horn, cu exteriorul. Pentru protecția vitelor împotriva animalelor sălbatice se interzice orice activitate legată de prelucrarea lânii și pieilor de animale.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Mâncați pește în această zi:

În popor se crede că de Intrarea Maicii Domnului în Biserică se deschid cerurile şi credincioșii cu sufletul curat pot înţelege graiul animalelor. În unele locuri, în gospodăriile cu animale, capul familiei, înconjurat de rudele cele mai dragi, merge în grajd, în staul, în locurile unde sunt adăpostite animalele și ține un scurt speech, urmat de o rugăciune rostită de toți cei prezenți.

Legat de credința anterioară, în ziua sfântă a Intrării Maicii Domnului în Biserică este interzisă orice activitate legată de prelucrarea lânii și a pieilor de animale sub mare pericol de boală și necaz anul ce urmează.

În ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică este foarte bine să mâncați pește pentru a „nu fi lipsiți de lumina ochilor și a vă bucura de o vedere bună'. Nu întâmplător, ci tocmai pentru ca bucuria marii sărbători să nu fie „atinsă' de post, Biserica a rânduit ca pe 21 noiembrie să fie dezlegare la pește.

Intrarea Maicii Domnului în Biserică – Ce trebuie să faci în această zi:

De Intrarea Maicii Domnului în Biserică este bine ca oamenii certaţi să-şi ceară iertare şi să se împace pentru a avea un an spornic și fără beteșuguri trupești.

Se mai spune că de Intrarea Maicii Domnului în Biserică, „ologii s-ar putea vindeca în post și rugăciune' până în Ajunul Crăciunului, hotar după care creștinii înlocuiesc postul cu sarmale și țuică fiartă.

Sărbătoarea Intrării Maicii Domnului în Biserică îndeamnă femeile să iubească virtuţile creştine, să fie pline de smerenie, de blândeţe, de bunătate ca să aibă un an fără necazuri și decepții dinspre partea bărbătească.

În ziua Intrării Maicii Domnului în Biserică, tinerii și, mai ales, copiii pun în vase cu apă și agheasmă crengi de măr care sunt ţinute la lumină şi căldură ca să înmugurească şi să înflorească pentru a fi folosite în noaptea de Anul Nou ca sorcove. Nu este deloc întâmplător că în vechile colinde românești se cântă, în plină iarnă despre „florile dalbe, flori de măr' sau despre „măruț, mărgăritar'.

 

Vezi și ce sărbători sunt în calendar ortodox noiembrie 2019 și calendar ortodox decembrie 2019.

Citește și:

Intrarea Maicii Domnului în Biserică. Ce să NU faci în ajun de Ovidenie

Ritualul de rugăciune la Maica Domnului face minuni

Unde să te rogi la Maica Domnului ca să ți se împlinească dorințele

 

Sursa foto: 3saints.com