Interviu EXCLUSIV Paul Surugiu – FUEGO: „Râd, plâng, nu mă eschivez de la nimic“

Paul Surugiu FUEGO rad plang

În anul centenarului, Fuego prezintă la TVR 2 o nouă emisiune, „Drag de România mea“. Cântărețul se prezintă în fața telespectatorilor cu forțe proaspete și cu o nouă siluetă, mai ușoara cu 16 kilograme.

 

Care ar fi câteva dintre motivele care te fac să spui că ți-e drag de România ta?

Doar câteva? Pentru mine lista e lungă și mi-ar trebui mult timp și spațiu ca să pot cuprinde tot ce iubesc eu la România mea. Mi-e drag de toți marii artiști ai ei, mi-e drag de arta noastră și de toate miracolele naturii pe care-ar fi bine să le vizităm mai des și să le promovăm mult mai mult. Plus toate bucuriile muzicii! Multe dintre acestea le voi arăta publicului meu într-un turneu eveniment, de pe 3 pe 27 decembrie, în toată țara – „Colindător la porțile cerului“.

Ce ai repara tu în țara asta dacă ai avea puterea?

Aș lucra puțin la oameni, dincolo de toate, la cei care nu văd dincolo de ură și negativitate. Aș lucra puțin la spiritul românului, care-i contrastant. Aș lucra mai mult la arta noastră, care trebuie arătată și promovată. Deși, dacă stau și mă gândesc mai bine, îmi dau seama că deja lucrez la toate acestea! Prin noul meu proiect de la TVR 2, „Drag de România mea“, voi încerca să dau o față mai frumoasă României, aducând în față tot ce-i special, tot ce ne poate face să exclamăm că avem cu ce ne mândri, pe toți acei mari oameni pentru care spunem „Jos pălăria!”

 Trei locuri preferate din România?

Topul nu e ușor de făcut, dar sunt îndrăgostit de zona Cheile Bicazului-Lacul Roșu, de Bucovina istorică, cu tot ce cuprinde ea și de Munții Apuseni. Asta la prima întrebare! Pot spune că România este un izvor de frumuseți ale naturii, de care ar trebui să avem grijă mult mai mult, pentru că nu ni-l mai reface nimic și ce să vezi, asta ne face și unici prin peisajul european cel puțin, având toate formele de relief și o minunată Deltă a Dunării!

Paul Surugiu FUEGO rad plang

Ești un artist care se manifestă pe multe planuri… muzică, pictură, tv etc. Ar mai fi vreun domeniu care să te tenteze?

Muzica mi-e dragoste irevocabilă, asta e cert! Celelalte sunt pasiuni pe care vreau să le fac cât mai bine, fiind un perfecționist! M-ar tenta, dacă aș avea timpul necesar pentru pregătire, să joc pe scenă un rol de teatru, efectiv, fără muzică în poveste. Eu sunt absolvent de Teatru și cu excepția unor proiecte mici, a unor musicaluri și a rolurilor din facultate, n-am jucat în adevăratul sens al cuvântului. Mi-ar face plăcere să întruchipez un personaj de Cehov sau Shakespeare, ori Caragiale sau Sebastian!

Ce simți înainte de fiecare concert pe care îl susții? Cum te pregătești?

Se spun tot felul de legende legate de artiști, că se dedublează, că sunt alții pe scenă, că au mai multe personalități. Nu știu la altcineva, dar la mine e diferit. Eu unul sunt același om acolo, în fața publicului, cu toate problemele mele, cu toate dezamăgirile și bucuriile. Da, mă simt bine pe scenă și încerc să dau ce-i mai bun din mine pentru a face oamenii să se bucure de clipele petrecute în prezența mea. Râd, plâng, nu mă eschivez de la nimic și transform totul într-o mare sărbătoare, pentru că, în fond, aparițiile unui artist în ochii celor ce l-au făcut ce este, sunt prilej de celebrare importantă. Când cânt am ce vreau. Iar dacă la asta se adaugă și un minim de apreciere și reacție din partea voastră, eu sunt cel mai fericit. Și nu e nici o formă de ipocrizie. Îmi ador profesia și las să se vadă asta! Pentru cei ce nu sunt siguri, îi aștept la concertele mele!

Ne poți spune o personalitate din istoria culturală, politică, sportivă a României care îți este model?

Păi și aici am o listă lungă. Mă inspiră oamenii valoroși, mă inspiră arta românească, care e plină de mari valori. Iubesc imenșii noștri actori, de la doamna Tamara Buciuceanu, până la Draga Olteanu Matei sau Mariana Mihuț. Iubesc artiștii generației de aur a muzicii ușoare românești și-mi admir, fără vanități, toți colegii de breaslă, indiferent de genul muzical abordat de fiecare. Dar exemplu în profesie, ca verticalitate și demnitate, mi-a fost și-mi va fi mereu marele Dan Spătaru!

Cu cine ți-ai dori să mai cânți pe scenă? Artist român, străin… Ai avut duete de succes cu diverși artiști mari ai României.

Mi-aș dori să cânt cu Al Bano sau cu Julio Iglesias. Sunt doi dintre artiștii pe care i-am apreciat și divinizat mereu. Într-adevăr, sunt onorat că am putut realiza duete unice cu mari artiști precum Mirabela Dauer, Irina Loghin, Stela Enache, Marina Florea, Mioara Velicu, Anastasia Lazariuc și mulți alții. Oricum eu sunt un om deschis și orice noutate este o provocare pentru mine!

Care e cel mai frumos compliment care ți s-a făcut recent?

Faptul că am slăbit! Îl consider un compliment! Asta pentru că am reușit, cu voință, performanța enormă de a da jos 16 kilograme, în doar șase săptămâni, fără sacrificii majore sau draconice regimuri de slăbit. Pur și simplu am renunțat complet la anumite alimente precum dulciuri, făinoase, pâine, cabogajoase, prăjeli. Nu mănânc fructe dulci și pe cât se poate, cantități mai mici, fără să-mi fie foame neapărat! E una dintre marile mele performanțe ale acestui an!

Există momente în care îți ieși din fire, îți pierzi cumpătul? Care ar fi motivele care să te faca să te răzvrătești?

Nu am ieșiri absurde și nici nu devin isteric dacă se întâmplă să mă nervez. Sunt un om normal, cu toate stările la un loc. E firesc să fie așa. Nu fac crize, dar încerc, cu argumente, să-mi impun propriile păreri. Din păcate uneori, eu văd lucrurile diferit și sunt un perfecționist! Ajung uneori să devin irascibil dacă lucrurile nu merg în direcția lor stabilită, așa cum îmi place mie. Mă enervez uneori când văd nedreptăți și lipsă de bun simț, când îi văd pe cei care nu se implică atunci când aleg să facă ceva. Oricum ar fi, în general, eu sunt un om pacifist, nu-mi plac conflictele și chiar dacă ajung într-o astfel de situație, caut mereu calea potrivită pentru a evita problemele majore!

Viața te-a pus la încercare când…

…. când l-am pierdut, prematur, pe tata, fără să ne gândim vreo clipă la asta!

….. când a trebuit să lupt, să muncesc cu sânge, pentru a ajunge ce sunt azi.

Dacă ai fi o stare, un sentiment, ai alege…

Răspunsul e simplu – Fericirea! Povestea cu fericirea nu stă în cuvinte. Nu stă în definiții sau în alte principii. Asta pentru că eu văd fericirea ca pe o banală simplitate. Pe mine mă fac fericit oamenii împliniţi. Să-i văd pe cei din jurul meu bucurându-se, să văd publicul dornic de muzica mea, e pentru mine totul. Nu are de a face cu romantismul, poate nici cu muzica, ci cu simplul fapt de a fi un om curat și demn, de a găsi resurse în nimic și de a da nimicului dimensiuni impresionante. A avea puterea să recunoști când nu știi, a fi liber, a trăi, a călători, a citi și a putea zâmbi sunt cele mai uzuale și mai simple motive de fericire. Așa este, fericirea nu se poate cumpăra de la supermarket, frumos ambalată. Ea stă în capacitatea fiecăruia de a primi şi a transmite liniștea.

Fără ce nu poate trăi FUEGO?

Deși nu-mi place să recunosc asta – n-aș mai putea trăi fără telefonul mobil. E un accesoriu de care sunt dependent. N-aș putea trăi fără vorbe frumoase și fără zâmbetul oamenilor dragi. N-aș putea trăi fără muzică și fără iubire, cele două coordonate care dau sens și amploare vieții mele!

 

 

 

Loading...