Omid, care e ritmul tău de muncă în această perioadă, cum te împarți între filmări și activitatea ta de sine stătătoare ca architect?

Cred că în zilele bune este haos, iar în zilele mai grele este dezastru. Lucrez tot timpul, dar diferența dintre anul acesta și anii trecuți este că am dobândit experiență în acest haos. Până acum eram surprins și parcă te obosește munca și mai tare când ești surprins de volumul ei.

La filmările ”Visuri la cheie” treci printr-un carusel de emoții. Cât de mult te consumă emoțional aceste povești? Lași câte o parte din tine în fiecare caz prezentat?

Dacă la primele mele sezoane plecam cu o bună parte din fiecare poveste acasă, în timp am învățat să las poveștile la oameni. Dar iau cu mine de la fiecare familie ce e mai bun. Nu e ușor și nu-mi iese de fiecare dată, dar sincer să fiu nici nu mă bucură că am ajuns la punctul acesta, pentru că nimic nu egalează o emoție pură, spontană și sinceră.

Ce nu se vede, ce nu se poate cuprinde în totalitate în emisiune?

Realitatea! Mai cruntă decât ce se vede! Munca și mai grea depusă de colegii mei, nopțile nedormite, unde operatorii nu mai sunt la filmări.

Daca ar fi să transpui această perioadă (de când filmezi la ”Visuri la cheie”) în forme și culori, ce contur ar lua aceasta?

Arată ca primul desen al fiului meu pe care l-a făcut când avea doi ani: colorat, atât de creativ și de zbuciumat, ca o formă din care nu înțelegi nimic, dar îți place.

Omid Ghannadi

Cum ți-ai descrie propia ta casă? Se transformă permanent sau ești mai conservator din punctul acesta de vedere?

Având doi copii mici, casa se transformă permanent, dar nu prin implicarea mea directă sau din dorință. Am doi copii mici și cred că toată lumea poate să înțeleagă că în asemenea situație transformarea nu ține de decorul casei (râde).

Ce energie domină acum în căminul tău?

Energia unui ACASĂ.

Ai călătorit și ai experimentat mai multe culturi, cum și-au lăsat acestea amprenta asupra ta ca om, dar și ca profesionist?

Cred că m-au învățat să iau schimbarea ca pe un instrument, să nu-mi fie frică de ea, ci din contră: cu ea să creez diversitate în ceea ce fac, în proiectele mele.

Acum petrcem din ce în ce mai mult timp acasă. Cum se trasformă atmosfera domestică în funcție de fcatorii exteriori, care afectează o lume întreagă?

În primul rând, cred că noi ne-am apropiat mai mult de casele noastre decât înainte. Casa a devenit un spațiu multifuncțional, a devenit birou, sală de sport, s-a transformat în restaurant. Prin urmare, atenția asupra calității casei noastre a crescut, motiv pentru care lumea este mult mai deschisă să trăiască într-o casă mai frumoasă. Deci, vedeți, tot răul spre bine (râde).

Cum vor arăta casele viitorului?

Cu siguranță mult mai funcționale decât cele din prezent pentru că pare că ne vom folosi de tot spațiul din casa noastră pentru mult timp. Deja mulți dintre noi am făcut modificări în casă, am fost nevoiți să transformăm anumite locuri în birouri, atât pentru noi, cât și pentru copii. Așa că asta cred: casele vor fi concepute să fie cât mai practice.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai învățat de la soția ta și ce te-a învățat ea pe tine? Împarțiți aceeași meserie…

Ea m-a învățat: ai rabdare, eu am învățat-o: da, se poate (râde).

Omid Ghannadi

Cum vă descurcați cu copiii în aceasta perioadă plină de incertitudini?

Bine, carantina ne-a apropiat de copiii noștri, am petrecut mai mult timp împreună și ne-am dat seama că unele neînțelegeri erau din cauza lipsei prezenței noastre mai dese.

Ce-ți lipsește cel mai mult acum și ce-ți prisosește?

Ce îmi lipsește este timpul. Ce-mi prisosește?! Jur că nu am niciun răspuns pentru această întrebare (râde).

Ce ar trebui să avem din abundență într-o casă și la ce ar trebui să renunțăm?

Trebuie să scăpăm de toate lucrurile pe care nu le folosim și pe care le ținem doar crezând că într-o zi „vom avea nevoie de ele”. Nu știu dacă din abundență, dar știi cum e, fiecare cu ce-i place. Mie mi-ar plăcea să avem mai multe plante, pentru că plantele aduc mai mult suflet într-o casă.

NU POT TRĂI FĂRĂ

Nu pot trăi fără familie, prieteni, fără să încerc să fac bine, fără să știu că fiecare zi din viața mea contribuie la întâmplarea unui lucru, nu pot să trăiesc pur și simplu… trăind.