Interviu EXCLUSIV Nico: „Gelozia a fost, poate, singura mea «nebunie»“

Nico gelozie

Nico a revenit în atenția publicului cu o nouă serie de melodii de dragoste și cu un look nou, avangardist. Cântăreața spune povestea femeii mature, sigure pe ea, care a învățat din propriile experiențe de viață.

Nico, piesele tale vorbesc despre dragoste, ce a rămas nespus în versurile tale până acum?

De-a lungul celor 17 ani de carieră, am avut piese cu mesaje diferite: unele despre viață așa cum este ea, cu bune și rele, altele cu mesaje de dragoste, dar mereu mi-am dorit mereu versuri pozitive. E important ca oamenii să se regăsească în povestea piesei, dar la fel de important e să reușești să transmiți un mesaj pozitiv. Îmi doresc ca melodiile mele să transmită iubire și emoție.

Cea mai recentă piesă, “Oare cine”, e o baladă de dragoste compusă de soțul tău. Voi colaborați, muzical dintotdeauna, e mai bine să-i compună unui artist cineva care îl cunoaște atât de bine?

Noi avem propriul studio de înregistrări acasă și atunci e foarte important, mai ales că ne putem sfătui, că avem acel confort de a lucra în funcție timpul liber pe care îl avem la dispoziție. Soțul meu petrece mult timp în studio și atunci el vine cu propuneri pentru mine. Consider că e important să lucrezi cu persoane care te cunosc foarte bine și aici e vorba nu doar de compozitor, ci și de textier. Majoritatea pieselor mele sunt compuse de soțul meu, Laurențiu Matei, și majoritatea textelor sunt scrise de prietenul nostru, Ovidiu Iordache.

Cum îți declară soțul tău dragostea, în afară de muzica pe care o compune?

Cred că cea mai frumoasă declarație de dragoste este că îmi este alături, că mă susține în tot ceea ce fac. Acasă este locul unde îmi găsesc liniștea, de fiecare dată.

Dar tu cum îi transmiți ceea ce simți?

Îmi place să cred că reușesc să îi transmit dragostea și respectul, în fiecare zi, prin fiecare acțiune a mea. Nu sunt neapărat romantică, dar consider că fac gesturi mici care transmit ceea ce simt.

Nico gelozie

O altă piesă de-ale tale se intitulează Nebuni îndrăgostiți. Care e cea mai mare nebunie pe care ai făcut-o din dragoste?

Sinceră să fiu, nu îmi amintesc să fi făcut mari nebunii din dragoste. Am fost și sunt o femeie echilibrată. Gelozia a fost poate singura “nebunie” pe care soțul meu a trebuit să o îndure.

În cine ai cea mai mare încredere când iei decizii importante, de viață?

De obicei, mă sfătuiesc cu soțul și fiica mea, dar mă confesez și celor mai apropiați prieteni. Sunt un om deschis, care vorbește despre el și proiectele sale.

Te știm de la televizor din anii 90, îmi amintesc când ai apărut în emisiunea  „Sarabanda“, prezentată de Horia Brenciu. Cum era lumea muzicală a acelor ani și cum e acum?

Sigur că vorbim de altă generație și de alt stil muzical. Consider că muzica a evoluat. E greu să fac o comparație, mai ales că aș fi subiectivă. Genul meu muzical e mult mai apropiat de muzica de atunci și mai puțin de zona comercială…

Cum vezi tu imaginea femii de 40+ ani de azi, mai ales a celor din viața artistică?

Am încercat la ultimele două videoclipuri schimbări de imagine, care au fost apreciate și promit că vor mai fi și altele. Cred că femeile trebuie să îndrăznească să adopte stiluri noi. Imaginea femeii de 40 + este, în primul rând, cea a unei femei sigură pe ea, care a învățat din propriile experiențe de viață.

Ce vrei să transmiți prin imagine și prin atitudine?

Îmi place să cred că transmit bună dispoziție, energie și sentimente frumoase.

Știu că ai o relație strânsă cu fiica ta. Care e cel mai recent sfat pe care i l-ai dat și care a fost cel mai recent lucru pe care l-ai învățat tu de la ea?

Ne sfătuim în tot ceea ce facem. O susțin în alegerile ei și o îndrum atunci când îmi cere sfatul. Atfel, ea e un om pozitiv de la care învăț în fiecare zi să fiu un om optimist, încrezător în viață și să mă bucur de fiecare lucru minor.

Muzică, teatru, care sunt proiectele care te solicită și te împlinesc cel mai mult. În ce ipostază artistică te-ai vedea de acum înainte?

Faptul că sunt angajată a Teatrului Toma Caragiu din Ploiești m-a ajutat mult în cariera mea. Am avut ani de zile spectacole muzicale, iar ultimul a fost Zaraza, un show pus în scenă de Răzvan Mazilu, cu muzică interbelică și dans. Este o lume fascinantă la teatru, genurile muzicale pe care le abordez sunt: jazz, cabaret, muzică românească veche. Chiar am avut un spectacol intitulat „Șlagăre în revenire”, pus în scenă de Marcela Țimiraș. În perioada în care se făceau festivaluri între județe, Teatrul Toma Caragiu din Ploiești a luat ani la rând premiul pentru cel mai bun teatru de revistă și pentru cei mai buni soliști. Suntem un teatru foarte important pe piață. Ca să îți răspund la întrebare, să știi că mă văd ca și până acum în ambele proiecte: atât la teatru, cât și ca artist solo, având concerte, piese noi și abordări diferite de look.

De ce te temi cel mai mult, Nico și ce îți lipsește în acest moment?

Să știi că am învățat să nu mă mai tem și să las în seama lui Dumnezeu tot ce mi se întâmplă. Tot ce trăim este important pentru evoluția noastră și dacă ne temem nu facem altceva decât să atragem acele lucruri. Nu consider că îmi lipsește ceva… atât timp cât sunt sănătoasă, am o familie frumoasă și o carieră care mă împlinește, mă consider un om binecuvântat!

Fără ce nu poate trăi Nico? 

Nu știu dacă sunt lucruri materiale fără de care nu aș putea trăi. Sigur că în zilele noastre, în care suntem dependenți de tehnologie, cred că telefonul mobil ar fi un obiect indispensabil, mașina care ne este absolut necesară în deplasările noastre de la un concert la altul și poate că ar mai fi și alte obiecte minore importante, dar, cum îți spuneam și la început, nu consider că fără ele nu aș putea trăi. Suntem oameni și ne adaptăm schimbărilor de orice fel.

 

 

Loading...