Cum e întoarcerea acasă de la un an la altul?

Narcisa Suciu: Am senzaţia că de-abia am plecat din România şi că trece timpul foarte repede.

Care e primul lucru pe care-l faci cand vii acasă?

Narcisa Suciu: Îmi aştept valiza la aeroport (râde). Îmi pun programul la punct şi discut cu oamenii cu care lucrez, încerc să mă văd cu prietenii si să ajung în locuri de care mi-e dor. Am fost aproape toată vara în România, am fost implicată într-un proiect tv şi am revenit de Crăciun. Vin de câte ori sunt chemată.

Ce-ţi lipseşte cel mai mult din România când eşti în Finlanda?

Narcisa Suciu: Acum, că ne ajută tehnologia, nu pot să spun că oamenii, pentru că vorbesc cu prietenii zilnic şi sunt la curent cu tot ce se întâmplă. Dar mi-e dor de senzaţii, de emoţii, mi-e dor de anumite străzi din Bucureşti, unde aş merge primăvara. E o stradă cu multe magnolii, mi-e dor de clădirile interbelice, de zonele medievale din Transilvania. Îmi mai lipsesc acolo o cosmeticiană bună, stomatologul meu…

Cum e viaţa ta în Finlanda, ce faci acolo zi de zi?

Narcisa Suciu: Am o viaţă foarte simplă. Mă ocup de casă, de căţelul nostru, Ozzie,  fac tot posibilul ca oamenii din casă aă aibă tot ce-şi doresc, să le gătesc ce le place, să le asigur tot confortul, am timp pentru mine, am timp pentru hobby-urile mele , am timp să vorbesc cu prietenii. Duc o viaţă foarte normală.

Care sunt hobby-urile de care vorbeai?

Narcisa Suciu: Mie îmi place foarte tare lucrul de mână, nu sunt specialistă, învăţ în fiecare zi, nu mi-am imaginat că fac chestii minunate, învăţ şi unele îmi si ies. Asta e parte din activitatea mea zilnică. Îmi place foarte tare să mă plimb prin pădure cu câinele, indiferent de vreme, de anotimp. Merg câte patru kilometri în fiecare dimineaţă şi seara, fac nordic walking. Aici toată lumea face nordic walking.

Ai concerte şi în Finlanda, cânţi?

Narcisa Suciu: Nu, nu. Şi nici n-am încercat. In momentul în care m-am mutat acolo, în capul meu a fost că am ieşit la pensie. Şi am fost foarte mirată când a început să-mi sune telefonul şi să mă cheme oamenii să cânt în România. Eu, sincer, credeam că n-o să mă mai cheme nimeni. De cand m-am mutat acolo, am venit constant acasă să cânt. De câte ori sunt chemată, vin cu drag.

Soţul tău cu ce se ocupă?

Narcisa Suciu: Soţul meu este antropolg de meserie, doar că lucrează în industria jocurilor pe computer. Finlanda, practic, cam din asta trăieşte, din creier. El lucrează la o instituţie a statului care consiliază tinerii care creează de jocuri pe calculator –  de la legislaţie, partea tehnică, fonduri, până la vânzare. Ţine seminarii, conferinţe despre webdesign, e implicat în domeniul acesta.

Îmi amintesc că ai predat şi tu la o şcoală, la un moment dat?

Da, câteva luni, pentru că trebuia să fac practică după ce am învăţat finlandeza, am predat muzica la o şcoală de meserii. Dar n-am continuat în direcţia sta, nu cred că am stofă de pedagog.

Fiica ta, Daria, ce face?

Are 19 ani şi jumătate, face în aprilie 20 de ani. Când am plecat din România, avea 11 ani. A făcut liceul de arte si a luat bacalaureatul cu 10. E pasionată de fotografie, a avut şi o expozitie de la muzeul din oraş, a făcut pictură, olărit etc. Acum se pregăteşte de facultatea de arte.

Narcisa SuciuSeparatorVEZI  GALERIA  FOTOPOZA 1 / 3

Trei lucruri pe care vrei să le faci în 2018?

Vreau să înregistrez un album nou de muzică soft, vreau să fiu nevoită să-mi vizitez fata la facultate, în Helsinki şi să ajung în primăvara asta în vacanţă în California, pentru că e locul meu preferat de vizitat.

Ce lucruri ar putea părea surprinzătoare la Finlanda văzute de aici, din România?

Obiceiul ăsta al lor de a face saună în familie, întâi intră copiii şi femeile, apoi bărbaţii. Apoi, cred că ar fi surprinzător să vezi cum fac focul pe gheaţă cei care merg la pescuit la copcă.  Cred că ar fi ciudat să vadă că în timpul iernii se deschide un drum care traversează un lac îngheţat.  Practic, se face autostradă pe lac. Ar fi surprinzător să vadă bătrânii care fac sport, la 75 de ani fac schi fond sau nordic walk.

Fără ce nu poți trăi?

Brichetă, cărţi, cafea. Dimineaţa, dacă nu am cafea, e foarte greu.

Citește și: Interviu EXCLUSIV Ștefan Bănică