Interviu EXCLUSIV Mirela Boureanu Vaida: „Obosesc când mă opresc“

Mirela Boureanu Vaida

Mirela Boureanu Vaida are lipici la emisiunile cu şi despre oamenii obisnuiţi, în care sentimentele şi trăirile lor se află în prim plan şi spune că le preferă în defavoarea show-urilor cu vedete. Prezentatoarea emisiunii „Totul pentru dragoste“, de la Antena 1, ne detaliază propria ei viziune ei despre iubire.

Cum e „Totul pentru dragoste“, noua emisiune pe care o prezinţi?

„Totul pentru dragoste“ este o emisiune care vorbeşte despre dragoste,  în toate ipostazele ei. De la etapele vieţii unui om, la dramele pe care acesta ajunge sã le trăiască, la povestea de viaţă a acestuia, fie că vorbim de una de succes sau de momente grele prin care a trecut.  La „Totul pentru dragoste“ sunt poveşti cât se poate de reale şi de des întâlnite în viaţa de zi cu zi. Vorbim despre dragoste nu doar din perspectiva relaţiei de cuplu, ci şi de cea faţã de copii, de sacrificiile pe care ni le cer ei. Zilnic, alãturi de mine vor fi specialişti din mai multe domenii, care vor pune întrebãri invitaţilor, vor încerca sã explice de ce s-a ajuns acolo, pentru ca oamenii să aibă şansa să înveţe din greşelile altora.

Ești ca un magnet pentru emisiunile care au ca tema principală sentimentele oamenilor…

Așa a fost să fie, meseria te alege pe tine înainte să o alegi tu pe ea. Am făcut de-a lungul timpului emisiuni de divertisment, Revelioane, emisiuni de folclor, am lăsat mult din sufletul meu și în ele, dar înainte să-i aleg eu pe oameni, m-au ales oamenii pe mine.

Te implici emoțional în poveștile pe care le prezinţi, le lași să te afecteze?

De cele mai multe ori da, din păcate spun asta, pentru că un profesionist  nu ar trebui să facă acest lucru. Dar nu ma pot cenzura, nu aș mai fi naturală. Cel mai mult mă afectează poveștile în care sunt implicați copii, când copiii au de suferit. fie că din cauza problemelor de cuplu sau a iresponsabilității părintilor. Și mă doare nedreptatea care li se face micuților de către soarta. Îmi este cu atât mai greu  de când sunt mamă, pentru că totul trece prin filtrul meu, cumva îmi proiectez copiii în poveștile astea, mă gândesc ce ar fi dacă lor li s-ar întâmpla așa ceva și nu are cum să nu fie dureros. În fața unor astfel de cazuri nu mai sunt profesionistul intransigent, devin mamă, un om vulnerabil. Cumva se termină meseria și începe regretul că nu pot face mai mult.

Cât te consumă acest ritm de emisiune în direct, zilnică?

Chiar nu mă consumă, mai degraba mă ține ”vie”, îmi dă dinamismul și ritmul cu care eu sunt obișnuită . Nu cred că aș putea să lucrez la o emisiune înregsitrată sau care se difuzează o dată pe săptămâna.  Eu așa funcționez, live-ul îmi dă energia de care și eu am nevoie. Pot să spun că mai degrabă obosesc când mă opresc. Am constatat asta în scurtele pauze pe care le-am mai făcut. Când nu sunt în ritmul ăsta parcă nu-mi găsesc locul.

Cum ajungi să-i faci pe oameni să se deschidă în fața ta?

Atunci când vrei ca omul să se deschidă nu trebuie să faci nimic mai mult decât să-l asculți. Omul, înainte de a vrea soluții, vrea să vadă că este ascultat, că-și poate spune durerea.

Preferi emisiunile cu vedete sau cu oameni obișnuiți?

De-a lungul timpului nu am avut foarte multe emisiuni cu vedete, exceptând Revelioanele pe care le-am prezentat sau emisiunile speciale de folclor. Eu m-am axat mai mereu pe emisiuni cu oameni obişnuiti, sunt oameni din mijlocul cărora vin și eu și în mijlocul cărora încă mă regăsesc.

Îți amintești cum erai când ai început să preziniți emisiuni de televiziune? Cum ești acum?

Diferența dintre atunci și acum ține de experiență. În rest, am rămas cu același entuziasm. Pot spune că televiziunea m-a ales pe mine. Eram redactor-prezentator, montam materialele, am făcut multă muncă de producție până să fiu prezentator. Și e bine să iei etapele una câte una, ca să înțelegi mecanismul. Succesul nu e atunci când te urci direct pe primele trepte, e atunci când o iei de jos, treaptă cu treaptă.

Ești mama a doi copii, cu ce te surprind ei în fiecare zi?

Copiii, mai ales când sunt mici, te surprind în fiecare zi cu câte ceva. Cel mic acum a reușit să spună ”tati” și e tare încântat. Taică-su e și el entuziasmat că a spus ”tati” înainte de ”mami„ și-l pupă întruna și-l ia în brațe. Aleargă prin casă, e tare drăgălaș, peste tot pe unde-l vezi, pe la toate ușile strigă numai ”tati, tati”. Asta și pentru că este foarte încântat de faptul că el poate spune un cuvânt pe care noi îl înțelegem și vede și reacția noastră. Iar Carlei i-am luat un set de tobe, că a fost ziua ei. Și nu mai povestesc despre cât de tare ne surprinde pe noi cu repertoriul ei, dar cu siguranță pot spune că îi surprinde pe vecini în fiecare zi cu sunetele care se aud de la noi.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta?

Nu cred că e nimic special într-o zi din viața mea, este o zi normală a unei mame. Multă alergătură, de la grădiniță, în parc, la medic când e cazul, cu mâncat, spălat, luat în brațe, pupat, iar mâncat, iar spălat și apoi iar pupat. Seara pic lată, nu mai am timp de nimic, nici să mai citesc o carte sau să mă uit la o emisiune. La ora 10 sunt deja epuizată.

Care e lucrul care îți place cel mai mult la tine?

Sunt foarte mulțumită că am reușit să devin mai relaxată și nu mai simt nevoia să demonstrez ceva prin acțiunile mele. Am încredere în mine și în puterea mea de muncă, dar și în simțurile mele care nu m-au înșelat niciodată. Și apropo de asta, ”Totul pentru dragoste” îmi dă un sentiment foarte plăcut, e despre oameni și despre povești, unele spinoase, altele frumoase, în care cu toții ne vom regăsi și din care vom avea ceva de învățat. Oamenii care se vor uita îmi vor da dreptate. Este o emisiune constructivă, educativă, până la urmă în viață chiar totul se rezumă la dragoste, indiferent despre ce fel de dragoste am vorbi și în ce ipostază ar fi ea.

Care e cel mai recent lucru pe care l-ai învățat despre tine?

Așa cum am spus, am învățat să mă relaxez, să nu mă mai stresez la fel ca înainte. Sunt mai liniștită cu mine însămi.

Fără de ce nu poate trăi Mirela Boureanu Vaida?

Sunt omul care, în afară de copii și familie, poate trăi fără foarte multe lucruri. Fiecare dintre noi se adaptează în funcție de nevoi, dar cumva ni se creează foarte multe nevoi artificiale. Folosim foarte multe lucruri care nu ne sunt cu adevărat necesare. Omul chiar poate trăi foarte fericit cu apă, hrană, aer, dragoste, liniște și credință. Cred că ar putea să ne fie mai bine dacă am învăța să trăim așa, fără aceste nevoi artificial create.

Citește și:

 

 

Loading...