Interviu EXCLUSIV Lora: ”Tot ce am trăit și trăiesc în Bali mi se pare dar divin”

lora bali

Lora s-a trezit 'sinistrată' în Bali, Indonezia, alături de partenerul ei, Ionuț, din cauza izbuncirii pandemiei de Coronavirus. Panica de la început s-a transformat în speranță, iar acum, cântăreața încearcă să ia tot ceea ce e mai bun din această experiență aflată la limita misticului.

 

Lora, care au fost etapele prin care ai trecut de când a izbuncit pandemia și ai rămas blocată în Bali? În ce stare de spirit ești acum?

 

Am decolat din România pe 8 martie, cu gândul să ajung într-un colț de Rai, să uit de durerea după moartea mamei și să mă conectez cu spiritul ei. Am rămas conectată chiar și când am simțit panică și disperare, stări care se amplificau odată cu răspândirea virusului și cu măsurile luate haotic peste tot în lume. Acum tot ce am trăit și trăiesc aici mi se pare dar divin. Am mai multă încredere în intuiția mea și sunt atentă la semne. Nimic nu este întâmplător.

 

Cum arată zilele voastre acum, cum vă petreceți timpul?

 

Am început să meditez dimineața, ne jucăm în apă, alergăm pe plaja privată de care ne bucurăm de câteva zile, jucăm rummy, cărți, biliard, ping-pong, volei, ne relaxăm, citim, gătim, pregătim videoclipul prin ședințe de creație cu toată echipa (incredibil cum ne-am găsit în Bali), mă ocup de brandul meu de skincare, care a avut încă un „sold out” și pregătesc lansarea noilor produse, ședințe foto care mă ajută să-mi apreciez din nou trupul. E foarte important să învăț să mă iubesc și să mă apreciez.

lora bali

În ce zonă sunteți acum, unde locuiți? V-ați împrietenit cu localnicii?

 

Acum suntem la o vila privată, cu ieșire la plajă în Candidasa, unde stăm cu încă cinci prieteni români, pe care i-am cunoscut aici. Avem prieteni localnici și chiar dacă ne tot mutăm, ținem legătura cu ei, îi mai invităm pe la noi și îi ajutăm pentru că e foarte greu să fii localnic în Bali, în perioada asta.

 

Ții legătura zilnic cu cei dragi? Ce vă întreabă, ce le spuneți?

 

Vorbesc cu fratele meu, cu familia lui Ionut, cu prietenii, colaboratorii și ador să le arat locurile frumoase prin video call. Toți ne consideră favorizați de soartă și știu că pentru mine era mai mult decât necesar să trăiesc astfel de momente, poate chiar vital.

 

De ce te temi cel mai mult acum?

 

Iau fiecare zi în parte, nu mă mai gândesc la chestii negative. Dacă nu pot să rezolv ceva sau să ajut cumva, grijile nu au sens. Mă mai enervez pe unele comentarii ale unora care nu înțeleg de ce sunt în costum de baie în Bali, dar e ok. Mă descarc. Cică face bine să fii combativ cu ce nu îți face bine în perioada asta.

 

Care crezi sunt lucrurile bune cu care rămâi după această aventură?

 

Rămân cu amintirile celor patru luni trăite în Bali pet imp de pandemie. Rămân cu oamenii minunați descoperiți aici, rămân cu mai multă credință în Dumnezeu, pe care, recunosc, am fost foarte supărată.

 

Ce trăsături ți s-au dezvoltat/accentuat în această perioadă? Cum te-ai schimbat?

 

Când mă bucur, o fac din toată inima, fără să mă mai simt vinovată, îmi pasă mai puțin de ce zice lumea, chiar dacă sunt mai acidă în răspunsuri, consumul interior este aproape de zero, mă simt iubită și protejată de Univers, un sentiment de care aveam atât de multă nevoie, care mi-a lipsit.

lora bali

Care e primul lucru pe care îl vei face când vei ajunge acasă?

 

Îmi voi îmbrățișa fratele o zi întreagă. Familia, prietenii, sper să fie bine și să putem face asta.

 

Te inspiră perioada petrecută în Asia? Dacă ai compune o melodie acum, cum ar suna primele versuri?

 

Inspirația vine în multe alte forme, nu doar muzical și mă bucură asta. Sunt fericită când sunt creativă. N-aș putea să scriu versuri în acest moment, pentru că am prea multe de absorbit înainte de asta.

 

Cel mai recent, ai visat că…

 

De când sunt aici, am avut câteva coșmaruri, acum visez că zbor sau nu visez nimic.

 

 

O să te mai întorci curând în Asia, odată ce va trece pericolul pandemiei?

 

După ce va trece pericolul pandemiei, ne gândim să ne bucurăm de țara noastră frumoasă, pe care prea puțin am văzut-o. Mi-am dat seama că eu, deși călătoresc mult cu concertele, văd doar drumurile din mașină, priveliștea de la geamul camerei de hotel și publicul de pe scenă. În rest… prea puține vacanțe în România. Asta se va schimba după pandemie.

 

Nu pot trăi fără…

Pot trăi fără orice. Atât timp cât respiri, ești viu, poți alege cine vrei să fii când viața te încearcă.

 

Foto: PR