Interviu EXCLUSIV Laura Cosoi: „Ne mai dorim un copil!“

laura cosoi unica

Laura Cosoi se deschide mai mult ca niciodată în noua ei carte, „Forma gustului – rețete din interior spre exterior, în care vedeta povestește cele mai intime trăiri, din copilărie și până astăzi. Laura Cosoi și-a lansat cartea în compania soțului și a fiicei ei, Rita, de aproape un an, căreia mama ei vrea să-i ofere cât mai repede un frățior.

Cum s-a conturat această a doua carte, „Forma gustului?

Păi ea se conturează de ceva vreme, am început să lucrez la ea acum trei ani și este gata de aproape doi ani. Doar că trebuia să existe un anume moment să apară, fiecare proiect are vremea lui. Mă bucur foarte mult că am ales s-o lansez după ce am născut și dupa ce a crescut Rita puțin, ca să pot dedica acestui momnt cum se cuvine.

 

Nu e o simplă carte de rețete… Ce conține ea exact?

Exact n-aș vrea să spun, pentru că mie mi-e foarte greu să vorbesc despre carte. E un fel de autobiografie, mai degrabă. Am detaliat în prefață, sub formă de confesiune, jurnalul vieții mele de mic copil până la adolescență și un pic după și am vorbit despre lucruri pe care oamenii nu le știu în ceea ce mă privește. A fost cumva un exercitiu de sinceritate destul de puternic.

 

Care sunt lucrurile din carte despre care vorbești public pentru prima dată?

Vorbesc în această introducere despre atacuri de panică, despre anxietate, despre bolile celor dragi și despre incapacitatea mea de a-i ajuta, despre parcursul meu ca sportiv de performanță și ce a presupus asta, că n-a fost simplu, dar nu sub ton de plâns și de dramă, în niciun caz. Într-un final, totul se termină cu bine și e important să atingi si teme mai puțin vesele. Oamenii se simt mai aproape de cei care au cam aceleași probleme ca și ei. Când am avut primele atacuri de panică, în primul rând nu știam ce sunt și descriu foarte amănunțit cum m-am simțit și am reușit să fac asta destul de plastic în text. Nu știam ce se întâmplă cu mine, ca apoi, când am început să vorbesc despre asta cu oamenii din jur, se părea că toată lumea avea atacuri de panică, dar nimeni nu vorbea despre ele, habar n-aveam că exista și mi se păreau o glumă. Apoi, când mama a fost depistată cu cancer și am început să povestesc, toți în jurul meu aveau cel puțin pe cineva care trecea printr-o experiență asemănătoare. Toate astea erau acolo, doar că nu se discuta despre ele. Era ca un fel de stigmat. Nu discuți despre atacuri de panică, despre depresie…

laura cosoi

Cât de greu ți-a fost să te lași descoperită în această carte acum, în era social media, în care noi expunem tot?

Nu m-am cenzurat pentru că, atunci când m am apucat să scriu această introducere, nu am avut în plan nimic cu ea. Pur și simplu am început să-mi scriu memoriile și, când mi-am dorit să scot a doua carte, am pornit de la ideea că trebuie sa fie un fel de jurnal și, cumva, s-au legat poveștile pur și simplu. Nu m-am apucat să scriu că să-i dau pe spate pe oameni, că nu despre asta e vorba, ci despre un exercițiu de sinceritate. Mulți dintre cei care mă urmăresc îmi trimi mesaje în care îmi spun că am o viață perfectă, dar vor să știe și lucrurile mai puțin plăcute, lucrurile grele prin care am trecut sau prin care trec.

 

 

A fost ca o terapie pentru tine scrisul?

Pe mine m-a ajutat foarte mult și actoria, pentru că găseam câte o scenă în textele mele similară cu ceva ce trăisem eu înainte. Actoria e o formă de terapie. Și alimentația m-a mai ajutat foarte mult și de aici și legătura dintre povestea mea și aceste rețete. De multe ori spunem că da, vrem să avem grijă de noi și la ceea ce mâncăm, dar, de fapt, nu se întâmplă asta și, de multe ori, nu știm de unde să începem. Eu atunci am început să-mi ascult organismul, când am făcut primele atacuri de panică, atunci când mi-am dat seama că-mi produceau stări de greață și, combinate cu nesomnul si cu felul în care mâncam, mi-am dat seama că alimentația e un medicament important dacă știi să-l gestionezi – să ai grijă cum mănânci, să înveți să te asculți.

 

Cum ai ales rețetele?

Sunt rețete diferite de ce mănâncă marea masă a oamenilor, dar și mancaruri din copilăria mea, cum ar fi ciorba de salată…  De multe ori folosesc ingrediente pe care le găsesc la magazinele naturiste. Aceasta carte se adresează unei alte categorii de oameni față de prima, „Rămâi la masă?. De data asta mă adresez unor oameni care vor să-și schimbe stilul de viață.

 

Rita împlinește un an în iunie, cum a trecut aceasta perioadă pentru tine?

Rita este timpul fizic, timpul are o formă. Când o văd cum crește, intru în panică și mă gândesc cum să fac s-o țin mică. Cu siguranță o să-mi fie dor de perioada asta, dar ne mai dorim un copil și sperăm să nu dureze prea mult până o să vină al doilea, al treilea…

 

laura cosoi rita

Cum a fost acomodarea cu rolul de mamă?

La început, perioada de lăuzie mi s-a parut extrem de importantă. N-am crezut că poate fi atâta fragilitate și forță într-un om în perioada aceea. M-a șocat cel mai tare, nu copilul în sine, ci la cum m-am simțit eu. Pur și simplu nu am simțit să împart nimic cu nimeni. Am fost foarte în coconul meu, am intrat în starea de culcuș cu soțul și cu copilul. Noi nu am ieșit deloc din casă trei săptămâni, pentru că fost foarte intens, treceau zilele destul de repede și am vrut să vedem de ce are nevoie Rita. E un șoc foarte puternic nașterea. Rita, în schimb, a venit foarte împăcată pe lume, n-a fost un copil deranjant, a fost foarte cuminte, nu plângea… acum parcă încep să-mi revin, abia acum, după 10 luni, simt o oboseală profundă, dar care cred ca poate fi asociată și cu astenia de primăvară.

 

Cum e Rita?

Foarte multi spun că seamănă cu Cosmin, dar e copia mea, de fapt. Are ochii de un albastru închis, verde, dar îmi aduce aminte de mine când eram mică. Mama spune că seamănă cu mine, iar mama lui Cosmin spune că nu seamănă cu el, deci… om vedea. La temperament seamănă mult cu Cosmin, e mai pupăcioasă și mai lipicioasă, cum e el, așa mi se pare acum, foarte afectuoasă, senzorială, eu fiind o tipă mai rece. Nu cu ea, o pup în continuu! (râde).

 

Îi faceti petrecere Ritei de ziua ei?

Da, îi vom face o petrecere în curte, cu prietenii și cu familia.

 

Cum ai grijă de tine?

Aș vrea să fac mai mult sport, dar mă simt atât de obosită, încât nu pot să mă mobilizez, deși sportul îți face foarte mult bine. Nu reușesc să fac sport atât de des pe cât mi-aș dori, dar asta nu înseamnă că nu se va întâmpla. Aș vrea să fiu mai ambițioasă.

 

Unde joci acum?

La Teatrul Dramaturgilor Români și vreau să intru în cât mai multe proiecte de actorie, pentru că Rita o să meargă la creșă.

 

Va pregătiți și de următoarele vacanțe?

O să plecăm în Israel și apoi în Grecia, cu rulota. E prima dată pentru noi. O să fie drăguț și nu ne putem imagina să plecam fără Rita în vacanță.

 

Fără ce nu poate trăi Laura Cosoi? 

Familia, credința și descoperirea lumii, călătoriile – care înseamna mai mult decât orice case, averi etc. Eu în asta aș investi, în călătorii, cu copiii mei mulți după mine.

 

Foto: UNICA/Alex Gâlmeanu, Libertatea pentru femei