Ai stat departe de public anul acesta… cât de mult i-ai resimțit lipsa și cu ce ai încercat să înlocuiești spectacolele tradiționale?

Poate că pentru unii e demitizată fraza aceasta și poate că nu o simt la fel ca mine, dar eu sunt incomplet când nu pot interacționa la propriu cu cei cărora mă adresez. E ca și cum n-aș avea mâini și picioare. Online-ul nu-ți oferă asta, nu are cum, oricât ar încerca unii. Da, mă simt bine pe scenă și încerc să dau ce-i mai bun din mine pentru a face oamenii să se bucure de clipele petrecute în prezența mea. 

Râd, plâng, nu mă eschivez de la nimic și transform totul într-o mare sărbătoare, pentru că, în fond, aparițiile unui artist în ochii celor ce l-au făcut ce este, sunt prilej de celebrare importantă. Când cânt, am ce vreau. Iar dacă la asta se adaugă și un minimum de apreciere și reacție din partea voastră, eu sunt cel mai fericit. Și nu e nici o formă de ipocrizie. Îmi ador profesia fără menajamente și las să se vadă asta! Pentru cei ce nu sunt siguri, îi aștept la concertele mele, când se va termina pandemia! Spectacolele tradiționale le înlocuiesc cu melodii noi pe care le voi lansa toată luna pe canalul meu de YouTube, compilații și alte surprize. Voi avea ediții speciale de sărbători, la TVR 2, pe 3 ianuarie, iar printre invitații mei se număra Paula Seling, Anastasia Lazariuc, Valentin Samfira, Steliana Sima, Maria Gheorghiu, Tania Popa, Elena Moșuc și mulți alții.

Cum te-a afectat pe direct acest an? Prin ce carusel de emoții ai trecut și cine ți-a stat alături?

Am fost afectat pe toate planurile, deși nu las ca asta să se vadă, încercând să maschez, să mă ambiționez singur și să fiu optimist. Așa mi-e firea, de altfel. Nu e simplu să vezi că dintr-o dată ești legat de mâini și de picioare și nu te poți manifesta așa cum ți-ai dori. Nu neapărat faptul că nu am avut spectacole și concerte mi-a lipsit, ci faptul că nu m-am putut hrăni cu energia publicului, cu emoțiile scenei, cu farmecul acela indescriptibil pe care ți-l oferă această profesie. Sentimentele trăite au fost contraductorii, dar nu le-am lăsat să mă afecteze. M-am mobilizat singur, m-am înconjurat de prieteni și am început să fac lucruri. Anul 2020 a fost cumva, din punct de vedere artistic, prolific pentru mine. Am realizat două sezone de emisiuni la TVR 2, două sezoane de emisiuni radio, în fiecare zi, de luni până vineri, la Național FM, 10 clipuri noi și multe alte proiecte speciale.

Dar nu e simplu. Oamenii văd doar partea strălucitoare. Nimeni nu se gândește la sufletul nostru, la faptul că nu ne putem exprima, la faptul că avem și noi de plătit facturi, rate, taxe și impozite, angajați și toate celelalte. Eu nu mă plâng. Nici nu e cazul și nici nu-mi stă în fire, dar lucrurile așa stau. Pandemia m-a pus pe stop complet, fără concerte, cu anulări continue, cu proiecte și investiții puse în stand-by! Dar sunt pozitiv și-mi imaginez că ne vom reveni și chiar dacă nu va mai fi ce a fost, măcar vom putea să oferim ceea ce știm mai bine!

Ce ai schimbat la tine în acest an?

Am devenit mai răbdător în acest an și-am apreciat mai mult efortul tuturor celor care-și pun cumva viața-n pericol pentru noi. Am învățat să ascult mai mult și mi-am dat seama că în viață nu totul depinde de succes și de muncă, ci și de bucuriile mici ale sufletului. Pandemia și toată starea aceasta de nesiguranță m-au făcut să trăiesc mai intens și să mă bucur de ce am, fără să-mi mai doresc ceea ce nu pot avea sau n-ar trenui să am. Am învățat mai tare că împreună putem muta munții. Și-am învățat că e bine să-mi pun speranțele la păstrare. Nu știu dacă am schimbat ceva. Poate că m-am pus un pic pe mod avion, pentru că eram prea în priză și pentru că era nevoie în viața mea de-o lentoare în a face lucrurile mai clar, mai așezat! Pandemia mi-a arătat că e nevoie să fiu mai cumpătat și mai calm!

Ce îți propui pentru anul care urmează?

Pandemia asta m-a învățat, printre multe altele, că planurile pot fi dejucate într-o clipită. Îmi propun în schimb să-mi mențin traiectoria, să fac lucruri speciale și să continui drumul acesta de a oferi calitate, pe nișa mea. Vreau ca anul care vine să fac emisiuni speciale la TVR 2 și producții de care să fiu mândru. Am în plan proiecte ambițioase și sper să le pot realiza. Am reprogramat concertul simfonic pe care trebuia să-l țin în 2020, pentru 21 mai 2021. Va fi un spectacol așa cum nu am mai făcut până acum – cu peste 150 de artiști pe scenă, cu Orchestra Metropolitană București și Corul Accoustic, dirijate de Daniel Jinga, dar și cu invitați speciali.

Ce vedete ai vrea să strângi laolaltă în platoul emisiunii Drag de România mea”, dacă ai putea?

Asta-i o întrebare foarte bună! Am o mulțime de scenarii ipotetice, dar din păcate unele nu sunt realizabile, pentru că foarte mulți dintre oamenii pe care mi-i doresc aproape, în emisiune, pentru a putea face momente speciale, nu doresc să mai apară la televizor, nu se mai regăsesc în contextul actual al lumii în care trăim. Și asta chiar dacă la noi, la TVR 2, ar fi un mediu favorabil pentru a putea fi în largul lor! Totuși, risc o distribuție, pe care mi-o doresc de mult și pe sper, la un moment dat să o pot realiza. Aceasta ar fi compusă din Angela Similea și Florin Piersic, Mariana Mihuț și Victor Rebengiuc, Angela Gheorghiu, Simona Halep, Adela Mărculescu și Teodora Enache. Și aș vrea, foarte tare, în sezonul următor, cel din primăvară, să aduc în fața oamenilor mai mulți tineri plini de talent, cu energie și forțe proaspete, care au spririte artistice puternice și care arată că România aceasta e pe mâini bune din multe puncte de vedere!

Un mesaj celor care citesc acest interviu?

Le doresc oamenilor clipe liniștite și dacă vor, pot să se uite la noi, la TVR 2, de sărbători. Vreau să înțeleagă că viața e scurtă și că e păcat să nu înțelegem ce-i cu ea acum, la timp, și să încercăm să o trăim din plin, fără invidii și pierderi inutile de vreme. Îmi doresc, dragilor, pentru voi, cumpătare și mai multă unitate! Nu strică să puneți și răbdarea lângă voi și să înțelegeți că întotdeauna e loc de mai bine, dacă vrem asta și dacă luptăm cu orice preț ca lucrurile să se înfăptuiască!

Să vă bucurați de cei dragi vouă de Crăciun, să-i sunați și să fiți aproape de ei, chiar și virtual sau la distanță. Și mai cred eu că ar fi bine, pentru toți, să ne uităm în oglindă și să ne facem o evaluare, să vedem unde ne situăm și de unde o putem lua, permanent, de la capăt! Nu e motivațional mesajul meu, este doar o constatare, care face bine și care poate fi, pe termen lung, benefică! S-aveți un Crăciun luminat, de Rai colindat!

Ce moment din viața ta ai vrea să retrăiești la nesfârșit?

Sunt multe clipe pe care mi le-aș dori eterne. Dar eu sunt un om cu picioarele pe pământ și-mi dau seama că nimic nu e veșnic. Totuși, dacă aș putea avea această putere de-a repeta, într-o buclă, un anumit moment, acela s-ar opri cu siguranță în copilărie. Și nu pentru că tot ce-a urmat de acolo nu ar fi la fel de deplin, ci pentru că anii aceia erau lipsiți de griji. Și nu orice moment din copilărie, ci fix o zi de Ajun de Crăciun, care era plină și-n care n-aveam timp să ne gândim la altceva. Mama făcea curățenia și pregătea bucatele alese. Toată scara mirosea în arome îmbietoare. Mergeam la colindat și seara împodobeam bradul. Și era și tata, dragul de el, cu noi. Am avut o copilărie fericită. Chiar dacă au fost și lipsuri, chiar dacă am muncit și am depus efort pentru visele mele, momentele alea le-aș retrăi mereu, așa cum aș retrăi orice Crăciun până în 2010, când îl aveam pe tatăl meu aproape. Din nefericire, subit, fără drept de apel, la doar 58 de ani, în 2010, el ne-a părăsit. Și chiar dacă nu avem puteri magice și nu putem reîntoarce clipe, sunt sigur că amintirile ne păstrează intacte sentimentele și ne plasează în zona aceea a împlinirii sufletești, ori de câte ori suntem nostalgici!

NU POT TRĂI FĂRĂ

 Din păcate, nu pot trăi fără telefon, pentru că a ajuns să facă parte din existența mea … nu pot trăi fără dragostea oamenilor dragi și fără sfaturile lor concrete! Nu pot trăi, indiferent unde m-ai trimite, fără muzică și fără posibilitatea de a mă exprima artistic, într-o formă sau alta! Și cu siguranță, mi-ar fi greu să trăiesc, fără adrenalina pe care profesia mea mi-o oferă! Faptul că sunt permanent în priză, că nasc noi proiecte, creez și aduc bucurie oamenilor, sunt satisfacții fără de care, oricât aș încerca, mi-ar fi greu acum, la aproape 45 de ani, să trăiesc!