Elena, ai avut o pauză destul de lungă pe plan muzical, nu ai mai lansat nimic de mai mult de un an, ce ai făcut în acest timp?

Toată lumea m-a întrebat ce se întâmplă cu mine, de ce nu mai lansez nimic. Un an şi jumătate am luat o pauză din punctul asta de vedere al noutăţilor – pentru că în concerte am fost în continuare şi am avut şi foarte multe evenimente prin ţară şi în străinătate. Aveam nevoie de un timp să mă conectez la mine, să-mi iau din nou pulsul şi să mă gândesc la ce s-a întâmplat în viaţa mea şi la cât de tare m-am maturizat şi la cum m-am schimbat – toate lucrurile astea le voi spune şi muzical, întotdeauna am procedat aşa. Am avut nevoie de puţin timp pentru mine, pentru a savura etapa în care sunt acum, adică mama a doi copii, femeie în adevăratul sens al cuvântului şi mi-a prins foarte bine perioada asta asta, pentru că am reuşit să fac nişte lucruri foarte frumoase pe plan muzical. Anul viitor le veţi auzi şi voi şi le veţi şi vedea, pentru că vom filma şi videoclipuri pentru aceste piese noi.

Despre ce e vorba?

Am lansat deja primul single de pe noul album, care o să fie gata la începutul anului viitor – este vorba despre piesa „Un gram de suflet“. O să vedeţi o nouă Elena – mult mai matură, mai profundă, exact ce se întâmplă şi cu mine acum. Când ai doi copii se schimbă şi priorităţile. Ajungi la 30 de ani şi te simţi mult mai femeie, mult mai puternică, mai sigură pe tine. Cred că femeia la 30 de ani de-abia atunci începe să fie femeie cu adevărat. Până la 30 înveţi, eşti mai stângace, treci prin nişte lucruri care te iau prin surprindere. De la 30 de ani încolo lucrurile sunt mult mai aşezate, ştii ceea ce îţi doreşti şi ştii unde vrei să ajungi, eşti mai sigur pe tine, cel puţin eu aşa privesc lucrurile.

Dar ce înseamnă exact „Un gram de suflet“?

Este, de fapt, esenţialul unei relație. Într-o relaţie ai nevoie de un gram de suflet de femeie şi de un gram de suflet de bărbat, ca să-l înţelegi şi pe cel de lângă tine. „Şi dacă aş putea să-ţi dau un gram de suflet de femeie, ai înţelege cum mă simt când mă aprind ca o scânteie/ Dacă ai putea să-mi dai un gram de suflet de bărbat, aş înţelege cum gândeşti când duci iubirea în păcat.“ Este, dacă vrei, adevărul unei relaţii de dragoste, la un moment dat trebuie să faci acest schimb ca să te poţi înţelege mai bine cu cel de lângă tine. Trebuie să-l înţelegi, să faci anumite compromisuri ca relaţia să fie OK, să fii destul de înţelept şi să comunici cu partenerul în momentele de cumpănă, de ceartă. E un fel de analiză pe relaţie.

 

Care e cel mai greu lucru pentru un artist în industria muzicală românească?

La început de carieră trebuie să faci oarecum un compromis ca să ajungi în atenţia publicului, dar, câteodată, există posibilitatea şi norocul să faci ceea ce îţi doreşti, aşa cum a fost şi în cazul meu. Sunt unii artişti care nu reuşesc să facă lucrul ăsta, deoarece casei de producţie i se poate părea prea „grea“ muzica şi n-o să fie difuzată pe radio şi, atunci, artistul face poate o muzică mai comercială sau care poate nu izvorăşte din sufletul lui. La mine, când a fost cazul, efectiv am renunţat la acel proiect, cum a fost cu Mandinga. În momentul în care am simţit că nu mai merg în direcţia în care voiam, am renunţat. Sunt o fire care are nebunia şi tupeul ăsta, am curajul s-o iau de la capăt şi să spun Nu. În ultimul timp, am încercat să ponderez şi aspectul ăsta şi să fiu puţin mai maleabilă.

 

Ce-ţi fac copiii, Nicholas şi Amelie Nicole?

Nicolas a început şcoala şi a fost toată familia prezentă la ceremonie, a dat examen la Institul Goethe şi a intrat la Şcoala Germană. El a făcut germana la grădiniţă şi suntem mândri de el că a reuşit să ia examenul, noi nu suntem vorbitori de limba germană, este doar meritul lui că a reuşit.

Amelie are un an şi două luni şi înţelege tot. Recurge la tot felul de trucuri ca să obţină ce vrea, e o şmecheră (râde). De două luni mănâncă singură, nu vrea s-o mai ţinem de mânuţă, are impresia că le ştie toate. Este independentă şi grăbită. Acum are o verişoară mai mică şi e topită după ea. Îi cânta, o mângâie, cred că o să fie o mamă foarte bună daca încă de pe acum e aşa.

Tu şi soţul tău, Cornel, aveţi o relaţie de ani buni, cum aţi evoluat în timp, ca şi cuplu?

Suntem un cuplu destul de matur şi de bine sudat, suntem de 13 ani împreună. Eu am învăţat o chestie foarte intersantă de la ai mei, am văzut-o în casă – ai mei, când mai aveau discuţii, ca orice cuplu – dacă tata era mai nervos, atunci mama ceda. Îi vorbea cald sau îl lăsa pe el să spună ce avea de spus şi, când se întâmpla invers, tata era cel maleabil. Asta am învăţat si eu de la ai mei, să las de la mine când el este nervos sau un pic mai agitat, poate nu din cauza relaţiei noastre, poate sunt nişte factori externi – eu sunt cea care îl ponderează, încerc să rezolv situaţia cu o vorbă bună, cu un ton calm… asta e prima regulă pe care învăţat-o de la părinţii mei şi pe care am aplicat-o la mine. Comunicarea este foarte importanta şi în momentele critice, şi în momentele frumoase. E şi asta un fel de „ştiinţă“, pe care o obţii cu timpul.

Fără ce nu poate trăi Elena Gheorghe?

Fără telefon mi-ar fi foarte greu să trăiesc, pentru că vreau să ţin tot timpul legătura cu copiii când sunt la concerte. În plus mă ajută să comunic şi cu fanii prin intremediul social media, e musai să ai această legătură.