Interviu EXCLUSIV Christian Sabbagh: „Poate că sunt prea naiv câteodată, deși par un om dur“

Christian Sabbagh

Christian Sabbagh, prezentatorul cei mai important program de informativ de la Kanal D, are o viață plină. Urmează să devină tată pentru a patra oară și ne spune cum își împarte programul între pupitrul știrilor și viața de familie.

 

Cum te-a schimbat în timp faptul ca prezinți cel mai important program de știri la Kanal D?

Prezint deja de opt ani „Știrile Kanal D“. Nu cred că m-am schimbat, în toți anii aceștia m-am dedicat oamenilor, adevărului,  consider că în această profesie trebuie să fii foarte responsabil față de comunitate.  La momentul venirii la Kanal D, la pupitrul Știrilor, aveam experiență doar în munca de teren. Am trecut de la adrenalină, de la suspansul investigațiilor, la pupitru. Consider că doar așa devii un jurnalist complet, trecând prin toate etapele. Desigur, am continuat cu realizarea de reportaje, investigații, am făacut totul cu pasiune și convingerea că trebuie să-mi ajut semenii.

Cum trebuie să fie un om de știri, în viziunea ta?

Pregaătit profesional, responsabil și el însuși. Personal, insist pe această autenticitate, cred că și așa mi-am câștigat publicul, prin felul meu de a fi. Am fost neconvențional, am mai dat o bâlbă, am râs, m-am scuzat, am făcut comentarii, m-am enervat când ceva era nedrept, am râs când situația o impunea sau chiar mi-au dat lacrimile când am prezentat tragedii.

Care e cea mai riscantă împrejurare în care te-ai aflat până acum prin prisma activității tale profesionale?

Au fost numeroase situații riscante. Am fost corespondent de război, am relatat din zone măcinate de conflicte, unde riscurile sunt permanente. Pericole sunt și în țară. Culmea, am salvat niște români din Libia, am salvat familii mixte din Siria, dar era cât pe ce să murim la Tileagd, când am fost atacati de hoții de combustibil.

Ce sfaturi i-ai da cuiva aflat la început de drum într-ale televiziunii?

Profesia aceasta trebuie să o faci din pasiune. Dacă cineva crede că îmbrățișează cariera asta doar pentru a apărea pe sticlă, nu are nicio șansă sa supraviețuiască. Trebuie cu adevărat să iubesti profesia, să ții dreaptă balanța jurnalismului. Eu zic că astea sunt principalele chei ale succesului. Și să iubești oamenii, dacă nu iubești oamenii, nu ai ce căuta în meseria asta, care trebuie să fie în slujba omului, a societății.

Îți amintești care a fost cel mai prețios sfat pe care l-ai primit tu în ceea ce privește cariera ta?

N-am primit multe sfaturi. Dar îmi amintesc că cel mai prețios sfat l-am primit în prima mea zi de live din platoul știrilor. Directorul Știrilor Kanal D, Fatih Salis, a venit la mine și mi-a spus să fiu eu însumi. Și așa sunt de opt ani încoace.

Profesional, ce îți doresti tu pentru tine mai departe?

Profesional, mi-e bine. Îmi place ceea ce fac, cred că am atins toate etapele importante ale carierei.

Cum arată o zi din viața ta?

Dinamică. Mă culc foarte târziu și mă trezesc devreme. Sunt genul de om care poate dormi câteva ore, în care recuperez cât se odihnește altul în 8-9 ore de somn. Ziua mea este intensă, am întâlniri cu diferiți oameni, merg la evenimente unde reprezint Kanal D, pregătesc reportajele sau investigațiile, vin în redacția de Știri, lucrez alături de colegii mei,  prezint jurnalul și apoi plec spre casă. Cam asta este ziua mea de lucru. Copiiilor mei le dedic weekendurile. Important este să găsești un echilibru între viața profesională și cea personală.

Care crezi că sunt slăbiciunile tale?

Poate că sunt prea naiv câteodată, deși par un om dur.

Care dintre imperfecțiunile tale pot fi privite ca și calităti?

Dacă încăpățânarea și determinarea mea pot fi considerate imperfecțiuni, cred că în profesia de jurnalist sunt adevărate calități.

Ce îți spun oamenii cel mai des?

Oamenii mă felicita pentru curaj, pentru anchete, mă văd ca pe un prieten de-al lor. Pe stradă mă opresc oameni pe care nu i-am văzut niciodată și mă bucur că mă abordează firesc, nu e o relație rece. Vin la mine și mă întreabă <<Ce faci, Cristi ? Felicitari !>>. Oamenii se simt apropiați de mine și asta mă bucură.

Dar copiii tăi ce îți spun cel mai des?

Îmi spun să am grijă, pentru că, de multe ori, mă văd în zone și locuri nu tocmai frumoase…

Ai trei copii, în curând patru. Ti-ai dorit întotdeauna să ai mulți urmași?

Am trei și al patrulea este pe drum. Pentru mine, copiii reprezintă un dar divin, o mângâiere divină. Sigur, dacă cineva m-ar fi întrebat când eram foarte tânăr, câți copii doresc, aș fi zis că vreau un copil sau doi. Dar sunt fericit că viața nu m-a ascultat. Am lăsat lucrurile exact cum a hotărât destinul și viața este frumoasă, mă simt un părinte bogat, împlinit sufletește. Mă simt foarte bine în compania lor, mă simt copil, încerc să am o relație prieten-prieten, nu tată-copil. De exemplu, cu Anais de multe ori dau în mintea ei și mă joc cu ea; pare poate nefiresc unora să mă vadă pe mine jucându-mă. Dar consider că acestea sunt momente de relaxare, cele mai frumoase momente. Yasmin și Anais sunt încă mici, dar au moștenit și de la mine câte ceva. E prea devreme să spun dacă vor urma o carieră asemănătoare cu a mea.  Edi a trecut în clasa a XII-a și își dorește să urmeze Dreptul. Vrea să devină procuror, tot un om al legii.

Ce principii dorești să le transmiți copiilor tăi?

Indiferent de cariera pe care o vor urma, le spun că trebuie să fie corecți cu cei din jur, să-i ajute pe care care sunt în nevoie și să evite compromisurile în viață. Eu nu doresc o viață în genunchi, prefer să rămaân demn, în picioare.

Cea mai frumoasă declarație pe care ți-a făcut-o soția ta care este?

Cea mai frumoasă declarație a fost în momentul în care m-a anunțat că a rămas însărcinată. Mi-a spus <<Iubire, să știi că o să avem un bebeluș!>>.

Iar tu ei?

Cred că cea mai frumoasă declarație i-am făcut-o în momentul în care am întrebat-o dacă vrea să-mi fie soție.

În afară de dragoste, doi oameni rămân legați prin…?

Rămân legați prin copii, prin sentimentele reciproce curate, pure, prin respect și înțelegere reciproce.

La cât timp dupa ce v-ați cunoscut, tu și soția ta v-ați dat seama că nu puteți trăi unul fără celălalt?

După prima despărțire, care a avut loc la trei-patru luni de la momentul în care ne-am cunoscut. Ea este mai romantică, eu mai dur, dar întotdeauna contrariile se atrag.

Puternic, ambițios, sincer. În ce ordine ai pune aceste calități în ceea ce te privește?

Aș zice pe primul loc sinceritatea. Sinceritatea este principalul factor, principala cheie și în meserie, si în viață. Apoi aș numi ambiția. Ca să ajungi unde ți-ai propus, trebuie să ai ambiție. Și, bineînțeles, dacă ai ambiție, ești și un om puternic. Doar cei puternici reușesc să ajungă acolo unde și-au propus.

Când ți-ai dovedit ambiția ultima dată?

Ambiția mi-am dovedit-o de multe ori. În cariera mea am făcut lucruri imposibile pentru unii oameni. De exemplu, în cazul crizei muncitorilor români din Libia. La vremea aia se crease și o celulă de criză. Ministrul de Externe de la vremea respectivă vorbea despre ei, presa la fel, dar nu puteau fi luate măsuri. Libia era o țară aflată în haos după căderea regimului Muammar al-Gaddafi, nu prea aveai cu cine negocia. Și, uite, m-am ambiționat să fac ceva semnificativ pentru oamenii aceia. Și am reușit cu succes. Fără victime, fără să se întâmple vreo nenorocire, vreo tragedie. Dar esențial e să crezi în puterile tale. Să crezi cu adevărat!

Fără ce nu poate trăi Christian Sabbagh?

Nu pot trăi fără familie. Aș fi ca un lup solitar care nu-și găsește busola și nu-și găsește orientarea. Familia e motorul care te motivează și te face să mergi mai departe.

 

Când ți-ai dat seama că ești îndrăgostit de soția ta?

În momentul în care ne-am separat câteva luni, n-am mai vorbit, am încercat să am o altă relație și am constatat că nu pot. Așa am realizat că sunt îndraăgostit, pentru că nu o puteam uita oricât aș fi încercat; parcă eram fermecat. Am pus mâna pe telefon, am sunat și mi-am cerut scuze. Am dus ceva negocieri, n-a fost ușor.

 

Citeș

 

Loading...