Întâmplări adevărate: “Sunt disperată: soțul meu este asaltat de femei!”

Întâmplări adevărate: “Sunt disperată: soțul meu este asaltat de femei!

Floriana, 34 de ani

Eram convinsă că nu sunt o tipă geloasă, însă asta se întâmpla pe vremea când soțului meu încă nu-i venise „geniala idee de a-și deschide o sală de fitness. Spuneți și voi, ce femeie rezistă să-și vadă soțul înconjurat de pipițe în călduri, mai mult dezbrăcate?!

Adrian, soțul meu, a muncit mult ca să-și realizeze visul: o sală de fitness, pro­prie­tatea familiei. L-a ajutat și fratele lui, care a devenit astfel coacționar, l-am aju­tat și eu. Acum sunt nevastă de pa­tron. Adrian este președintele, acțio­na­rul principal al acestei săli și n-a fost nicio­dată mai fericit, jubilează. Cea nefericită sunt eu… Pentru că, de când și-a deschis sala, soțul meu este asaltat de nume­roase femei, tinere și atrăgătoare, proas­te, dar „bune, cum zic prietenii lui, iar el nu pare indiferent la lingușelile lor. Adrian își laudă centrul de gimnastică, triumfător, oricui vrea să-l asculte:
— Veniți să vedeți și să beneficiați de cea mai măreață realizare a mileniului trei! Templul pu­terii!

Nu mai știu cum s-a întâmplat să mă sărute și cum a ajuns cu mine în pat. Poate dorința mea de răzbunare…

Mai nou, soțul meu a instalat în club o saună și două cabinete de masaj, iar el și-a obținut un atestat în acest domeniu, adică s-a făcut și maseur. Bun și inepui­zabil prilej să le pipăie pe gagici! Când m-am dus și eu să-mi facă masaj, a zis că e ocupat, l-a pus pe altul, care are palmele puțin mai fine decât glaspapirul. Mai bine mă lipseam!
Cei doi instructori ai clubului, pe care nu știu de unde i-a adus, n-au deloc fețe de „profesori, ci mai degrabă de recidiviști reciclați, tatuați din cap până-n picioare, anabolizați, crescuți în detri­men­tul creierului și cu un compor­ta­ment golănesc.

Dar până și neisprăviții ăștia (sau mai ales ei!) au succes la pipițele care vin în sală, unele chiar își fac veacul pe acolo.
Cred că d-asta se și înghesuie femeile în cluburile de fitness, ca să cunoască tipi cu mușchi. Într-o zi, când Adrian mișuna prin sala centrală a clubului, mi-a venit ideea să-l fac gelos.

Mi-am pus cel mai sexy costum de gim­nastică și m-am dus la una dintre gorilele lui, să mă „antreneze. Animalul a făcut sluj la început și și-a dat toată silința: șefa-n sus, șefa-n jos, „puneți picioarele acolo, ridicați încet, acum flexii, acum gantere, treceți la celălalt aparat etc.

Dar, îndată ce a apărut lângă mine o puștoaică de vreo 18-19 ani, boită ca un curcubeu, m-a lăsat de izbeliște și s-a dus la ea. A antrenat-o un ceas încheiat, vi­zibil entuziasmat, sub privirile mele mânioase, fără ca măcar să mă mai bage în seamă. Sub imperiul nervilor (căci îmi dădeam seama sau măcar îmi făceam iluzii că arăt mai bine decât majoritatea tipelor care se perindă pe acolo), mă gândeam chiar să-i înscenez gorilei, adică domnului instructor, ceva urât, ca să-l dau afară, căci eu n-am putere de decizie în club, deși dețin 30% din acțiuni. Însă lucrurile aveau să ia o întorsătură neaș­teptată.

Era într-o sâmbătă, pe la ora 17, când m-am dus singură la cumpărături, la un ma­gazin din apropierea casei în care lo­cuim. La un moment dat, pe unul dintre lungile coridoare dintre munții de raf­turi, a apărut în fața mea, împingând agale un cărucior… Cine credeți? Gorila, instructorul de fitness, anga­jatul familiei noastre, mitocanul care, fără să-și dea seama, m-a insultat cum nu m-a insultat nimeni și m-a făcut să mă simt ca o tâmpită în mijlocul unei adună­turi de cretini. Oare ce căutasem eu, care sunt o violonistă, nu culturistă, în lumea primitivă a testoste­ronului, în stabilimen­tul lor de oameni excitați și transpirați?

Îmbrăcat, aranjat, cu un aer destins și flegmatic, instructorul, căruia nu i se mai vedeau acum mușchii exagerați și tatuajele, era de nerecunoscut. Avea pe el haine elegante, arăta ca un gentleman. Când m-a văzut, a zâmbit curtenitor și m-a salutat discret, oferindu-se să mă ajute la cumpărături. N-aveam de ce să-l refuz, mai ales că-mi era dator.

— Cum de nu ești la sală, domnule instructor?
— Mi-am permis două zile libere… Luați lădița asta? Și portocalele? Hai să le așezăm aici! Lăsați-mă pe mine…
— Două zile libere, chiar în weekend, când sunt mulți clienți?
— Când pisica nu-i acasă… Dacă Adrian tot a plecat la Sibiu, să cumpere echipamente… L-am dus la gară acum două ore. Coordonator la sală a rămas Max, pe care-l ajută un amic de-al lui, profesor de sport. L-am trimis la muncă și pe administrator, ca să vadă și el cum e sâmbăta și duminica. Luni, când vine șefu, intrăm în normal.

 

De când are sala de fitness, soțul meu e asaltat de femei. Iar soția credincioasă din mine tresare. De indignare!

Îmi venea să răstorn căruciorul de draci ce-aveam. Carevasăzică, Adrian plecase din oraș fără să-mi spună! Și nu câteva ore, ci două zile! Știa salariatul ce nu știa soția! Dar am surâs cu sufi­ciență și cu indife­rență, ca și cum aș fi fost la curent cu toată situația.

Când am ieșit cu marfa afară, secon­dată de „domnul steroid pe nume Dorin, aveam căruciorul încărcat ca un vapor. Am scos telefonul mobil, să chem un taxi. Însă Dorin s-a oferit imediat:
— Îngăduiți-mi să vă duc eu, sunt cu mașina.

El nu cumpărase mare lucru, niște dulciuri și niște șampanie. Am încărcat totul în portbagaj și pe banchetă. Ajuns la domiciliul subsemnatei și al fluștura­ti­cului ei soț, Dorin mi-a cărat cumpă­răturile până-n casă. Când am intrat, nu era nimeni în apartament, menajera noastră, pe care o rugasem să rămână până la cină, plecase și ea cu sorcova, probabil că o învoise Adrian, fără acordul meu. Scăpasem de tot controlul!

Ca să fiu recunoscătoare pentru cărăușie, i-am oferit lui Dorin ceva de băut.
— Dacă-mi dați voie, am să beau din șampania mea. E slab alcoolizată, căci eu nu mă dau în vânt după băutură…
Nu era deloc slab alcoolizată. Mi-a dat și mie din șampania lui. Cred că am băut pe nerăsuflate trei pahare, care m-au amețit urgent, altfel nu i-aș fi spus să se simtă ca la el acasă.

Dorin s-a conformat. S-a dus sus, cu dezinvoltură, la combina muzicală, și a pus muzică. Apoi și-a scos sacoul și am constatat cu surprindere că, pe dedesubt, avea doar un maiou colorat. Mi-am zis: „Doamne, din nou tatuaje, din nou mușchi?. Dar astăzi individul mirosea plăcut, iar mușchii și tatuajele, sub influența șampaniei amestecate cu gin (eu nu fac nimic fără gin), arătau accep­tabil.

Vă mărturisesc că nu mai știu prea bine cum s-a întâmplat să mă sărute și cum a ajuns cu mine în pat. Cred că în subte­ranele creierului meu clocotise sângele răzbunării, înfierbântat de alcool.
Dorin a plecat pe la miezul nopții… Sunt convinsă că ar mai fi rezistat pe ba­ricade încă multe ore, dar se temea să nu apară „șefu așa, inopinat.

Acum, după două luni de la incredibila întâmplare, îl numesc din nou, în sinea mea, „gorilă, dar din cu totul alte motive. Nu mai trec deloc pe la sală. Și știți de ce? Pentru că sunt geloasă și supărată pe soțul meu, acest bărbat atât de neserios, care flirtează cu pipi­țele. De când are clubul de fitness, e pur și simplu asaltat de femei. Iar soția conștiincioasă din mine tresare. De indignare!