Insulele Ionice ale Greciei, un paradis ce merită descoperit

Un port din Insulele Ionice

Când spui Grecia, te gândești la ape limpezi, căsuțe mici înconjurate de vegetație luxuriantă, la oameni zâmbitori și mâncare bună. La plaje nu foarte aglomerate, la vacanță, la relaxare și… la foarte mulți turiști români, mai gălăgioși decât ceilalți, dornici de a se bucura de toate acestea, nu foarte departe de casă, la niște prețuri rezonabile. Nu ții neapărat să te întâlnești cu ei? Atunci încearcă o vacață altfel: cu barca, prin Insulele Ionice.

Multă vreme am refuzat cu îndârjire să îmi petrec  vacanțele în Grecia. Am o mulțime de prieteni și cunoștințe atât de încântate de această țară și de verile petrecute aici, care au dezvoltat un soi de dependență de aceste locuri, încât mi-am zis că nu vreau sub nicio formă să devin unul dintre ei. Preferam, în principiu, să-mi petrec vacanțele în țări europene, cu ieșire la mare, în care să mă pot bucura deopotrivă de artă, istorie, soare și, dacă se poate, și plajă. Cum pe acestea le-am cam terminat, am zis că e vremea să renunț la atitudinea de Gică-Contra. Așa că am acceptat invitația venită din partea Guvernului Greciei, de a descoperi Insulele Ionice, la bordul unui velier, care ne-a fost timp de o săptămână și mijloc de transport și casă.

Din Lefkada, toate pânzele sus!

Am ajuns în Lefkada cu avionul, un charter direct din București, operat de Aerotravel, două agenții de turism de la noi.

Se poate ajunge și cu mașina personală, fără a mai fi nevoie să apelați la un ferry, căci insula este legată de continent printr-un legată de continent printr-un lung dig rutier și un pod. Însă, firește, drumul durează mai mult.

Din Lefkada am ajuns în nici 30 de minute în principalul port al insulei, unde am făcut cunoștință cu velierul cu care aveam să plecăm pe mare a doua zi dimineață. Nici nu m-am dumirit bine de împrejurimi, că am avut parte de unul dintre cele mai frumoase apusuri de soare pe care le-am văzut vreodată. Căci da, Lefkada este insula unde poți admira cele mai spectaculoase apusuri, cu soarele care se prăbușește direct în mare.

Am descoperit apoi, la ceas de seară orașul la pas. Și nu mi-a părut rău. Străduțele înguste, străjuite de clădiri vechi, cu fațade colorate, tavernele cochete și bisericile ortodoxe plasate din loc în loc, m-au introdus cumva în povestea grecească despre care nu știam mare lucru.

Meganissi, un colț pirdut de Rai în Insulele Ionice

A doua zi dimineață am pornit pe mare spre Meganissi. Am lăsat pe partea stângă Insula Skorpios, cea care i-a aparținut odinioară celebrului magnat Aristotel Onassis și am admirat de la distanță plaja preferată a minunatei Maria Callas, cea care i-a fost soție. Acum, insula nu poate fi vizitată: ea este proprietatea privată a unui bogat om de afaceri rus.  O mică insulă cu vegetație luxuriantă, scăldată de ape atât de limpezi, încât poți vedea fără nici un efort peștii înotând. Și mai mult decât atât: poți înota alături de ei. Căci asta e cel mai frumos lucru al vacanțelor petrecute pe velier: skiperul grec poate ancora oriunde, în preajma plajelor pustii, în ape turcoaz, unde poți înota în liniște totală, alături de pești de toate culorile și stele de mare, departe de locurile populate și zgomotoase.

Am ajuns în Meganissi, un loc pierdut în care timpul s-a oprit în loc. Cu străduțe mici șerpuite pe văi, pierdute de lume, cu portocali și lămâi plini de fructe, cu oameni sfătoși și dornici să stea de vorbă cu turiștii. Aici am întâlnit-o pe Sula, o bătrânică de 82 de ani, care țesea în fața casei o pânză de in din care voia să-i facă o haină frumoasă nepoatei ei.

 

Fiskardo Kefalonia, un port eminamente turistic

Am părăsit idilicul Meganissi, pentru a junge în Kefalonia. Însă înainte de asta, am făcut un popas la plaja Dessimi din Lefkada. Chiar dacă e un pic mai dificil de ajuns aici, locul nu duce lipsă de turiști. E drept, puțini la număr și dornici de a sta departe de turismul de masă. Plaja nu e mare, are ceva pietricele, iar apa e limpede și numai bună de îmbăiat. Nu sunt magazine, doar câteva terase, iar liniștea e absolută. O nouă tură de înot și plecăm din nou.

Destinația: Fiskado din Kefalonia. Ajunși aici am privit uimită la schimbarea de peisaj, la numai câteva ore distanță de mers cu barca. Portul este cochet, ambarcațiunile una și una, iar la tavernele cochete din Fiskado e plin de turiști occidentali, îmbracați elegant, ce au ieșit la cină. Domnii poartă haine ușoare de in, iar doamnele nu se sfiesc să-și etaleze tocurile. Altă insulă, alt peisaj. Aceasta este până la urmă frusețea de a călători prin Insulele Ionice cu barca. Nu ești legat în niciun fel de un anumit loc și poți călători dintr-o parte în alta cu o ușurință pe care nu mi-o puteam imagina. Poți vedea locuri, peisaje, compara feluri de a face turism – totul dintr-o singură lovitură. În definitiv, camera ta te așteaptă cuminte să înoptezi în port.

Pe urmele lui Odiseu, în Itaca

Ca orice om, auzisem de Itaca din Legendele Olimpului. Așa că, atunci când am pornit spre celebrul tărâm al lui Odiseu, mă gândeam că vom vedea ceva situri istorice. Însă am uitat de toate atunci când am întâlnit cea mai frumoasă plajă pe care am văzut-o până acum vreodată: Gidaki. O întindere de pietricele albe, mărginite în spate un un munte plin de vegetație și în față de o mare turcoaz, de un limpede absolut. O plajă total pustie, la care nu se poate ajunge decât pe apă. Ală cale de acces nu există. Nici cu piciorul, nici cu mașina. O minune a naturii. Fără terase, fără turiști, fără magazine. Doar tu, cu marea, cu natura și cu Dumnezeu. O tură lungă de înot și înapoi la barcă.

Am ancorat în Vathi și am luat la picior insulița plină de străduțe înguste. Nu sunt mulți turiști aici și asta îmi place. Și probabil nu doar mie, pentru că sunt mulți cei care au apreciat calmul și pitorescul așezat al acestei insule ionice. Unul dintre ei este celebrul actor Rowan Atkinson (interpretul personajului Mr. Bean), care și-a cumpărat aici o căsută, cocoțată pe deal, cu vedere spre mare.

Mytika, un loc rupt de lume

Ajungem înapoi pe continent: Mytika. Nu știam nimic despre acest loc și nici nu auzisem pe nimeni să vorbească despre el. Și am înțeles și de ce. Locul este rupt de ce înseamnă Grecia turistică. Oficialitățile fac acum eforturi să îl aducă în atenție. Aici se construiesc acum câteva vile de 5 stele, iar zona se luptă să se alăture celebrelor deja stațiuni în plină dezvoltare. Aflată pe un teren stâncos, pe care nu plouă mai niciodată, localitatea este populată de greci ce își duc în principal traiul din creșterea caprelor, a oilor și a vacilor, într-un stil mai rar întâlnit în zilele noastre: libere, pe munți, cu hrană exclusiv din natură. Fără vaccinuri, fără tratamente. Nu-I de mirare că a lor carne este atât de apreciată. Timpul pare a curge aici după alte reguli, iar ospitalitatea localnicilor te lasă fără cuvinte. La fel și apusul pe care l-am surprins în vârf de munte.

Nidri, înapoi în Lefkada

O altă zi, o altă călătorie spre mare. Ultima de această dată. Ne întoarcem în portul din Lefkada și luăm o mașină: ajungem în Nidri, o stațiune plină de turiști români. Atât de mulți, încât pe stradă, auzeai în proporție de 80% limba română. Locul e drăguț, nu foarte diferit de o stațiune de la noi de pe litoral, cu magazine și tersase de toate felurile. Avantajul este portul din care se pot închiria ambarcațiuni care pentru o zi te poartă pe mare astfel încât poți vedea pe fugă mai toate insulele ionice. Și mai este un avantaj, firește: marea de o limpezime absolută.

Cât costă și ce ar trebui să mai știi despre o vacanță pe veler pe Insulele Ionice

Aș recomanda oricui să viziteze Insulele Ionice. Pentru frumusețe, diversitate de peisaj, pentru atmosferă și mâncare bună. Pentru minunăția de plaje, pentru florile ce cresc pe unde nici cu mintea nu gândești, pentru citricele de le întâlnești la marginea drumului. Pentru apa de mare limpede și caldă și pentru ospitalitatea grecească.

Cât despre vacanța pe velier, nu aș recomanda-o persoanelor cu copii mici. Aș recomanda-o mai degrabă tinerilor, dar și adulților dornici să încerce altceva, celor care nu țin neapărat la luxul hotelurilor de 5 stele și nici celor care nu concep viața fără aer condiționat. Aș recomanda-o celor care apreciază liniștea naturii, nu celor care vor să asculte muzică dată la maximum în vacanță, celor care se bucură de un înot zdravăn într-o mare prietenoasă și nu celor care visează la confortul unui șezlong. Aș recomanda genul acesta de vacanță celor care apreciază preștele și fructele de mare, mâncarea simplă și delicoasă, fără pretenții de bucătărie de chef.

În privința costurilor, în condițiile în care vă asigurați transportul în regim propriu (fie cu avionul, fie cu mașina), închirierea unui velier simplu, cu tot cu echipaj inclus, pentru o săptămână, costă între 2000 și 4000 de euro. Aici pot fi cazate între 6 și 8 persoane, în funcție de numarul de camere și ideal ar fi ca acestea să se cunoască (adică să fiți un grup de prieteni ori rude). Nu uitați că astfel aveți și drumurile și cazarea inclusă pe tot parcursul sejurului. În privința mâncării și a băuturii, fie puteți mânca la tavernele din porturi, fie puteți cumpăra de la supermarket tot ce doriți, la prețuri comparative cu cele din România și puteți lua masa pe barcă (aveți frigider și aragaz). În plus, în fiece port puteți face reaprovizionarea.

Când e cel mai bine să mergeți? Localnicii spun că lunile iulie și august sunt cele mai aglomerate și cu prețurile cele mai mari. Dacă vreți o atmosferă ceva mai liniștită, grecii recomandă călduros perioada septembrie – octombrie, când apa mării încă este caldă, soarele mult mai blând și prețurile simțitor mai mici.

Foto: Libertatea pentru femei și Sergiu Mihăescu

Citește și:Grecia. Cele mai populare destinații pentru vacanța de vară în Elada