Infecțiile cu pneumococi trebuie ținute la distanță

Infecțiile cu pneumococi

Infecțiile cu pneumococi pot avea, pe termen lung, consecințe deosebit de grave. Febră, tuse, dureri de gât, nas înfundat, cefalee … iată necazurile pe care le aduce vremea rece, mai ales celor mici. Iar necazul copiilor devine, pe bună dreptate, îngrijorarea mamelor.

Ceea ce poate părea o banală răceală poate avea, netratată corespunzător, consecințe serioase asupra sănătății copilului ce pot lua forma otitei, sinuzitei, bronșitei, pneumoniei sau chiar a meningitei. Cine e de vină? Infecțiile cu pneumococi. Mai exact, pneumococul sau Streptococcus pneumoniae, colonizator frecvent al regiunii nazo-faringiene atât la adulți, cât și la copii.

Infecțiile cu pneumococi, musafiri nepoftiți

”Rezervorul natural al pneumococului este considerat purtătorul asimptomatic al acestui microb. Este colonizat la nivelul nasului și faringelui. La sugari, acest lucru se întâmplă în jurul vârstei de 6 luni. Iar prevalența crește la copiii mici. Astfel încât în grupa de vârstă 0-5 ani procentul de purtători este de circa 25%. La adulți, rata colonizării este mai mică, în jur de 5-10%.”, explică dr. Andrei Rogoz, medic specialist boli infecțioase la Spitalul Sanador.

Când acest ”musafir liniștit” poate amenința starea de bine și sănătatea, devenind un ”musafir nepoftit”?  ”Lista condițiilor predispozante pentru infecții severe cu Streptococcus pneumoniae, inclusiv meningita pneumococică, este lungă. Fiind determinată de orice afectare congenitală sau dobândită a unuia dintre mecanismele imune implicate în lupta cu acest patogen.”, arată medicul Andrei Rogoz.

”Expunerea crescută la această bacterie, așa cum se întâmplă în cazul colectivităților (creșe, grădinițe, școli), infecțiile respiratorii virale, anumite boli congenitale sau dobândite cu impact asupra capacității organismului de a produce anticorpi, bolile care afectează activitatea neutrofilelor și numeroase alte condiții predispozante constituie premizele unei infecții severe cu pneumococ”.

Pneumococul e vinovat pentru infecții severe

Formele clinice ale infecției cu Streptococcus pneumoniae pot fi otitele medii. Dar și sinuzite, traheite, bronşite sau cele de care ne temem cel mai mult – pneumonia şi meningita pneumococică.

”Pneumonia pneumococică este urmarea multiplicării Streptococcus pneumoniae la nivelul alveolelor. Și extinderea, prin intermediul septurilor alveolare. Cu activarea unei cascade inflamatorii ce duce la acumularea în aceste spații și interstitial de lichid exsudativ și leucocite. Această acumulare devine vizibilă radiologic sub forma unor zone de consolidare. La nivelul unuia sau mai multor segmente ale unui lob pulmonar. În cazul pneumoniilor pneumococice, tabloul clinic este dominat de tuse, sindrom febril, dispnee, astenie.

În comparație cu alte pneumonii virale sau cu germeni atipici, bolnavii de pneumonie pneumococică au un facies suferind. Au tegumente palid-teroase, frecvența respiratorie înaltă. Mișcările de respirație sunt limitate de junghiul/durerea toracică asociată, iar febra este înaltă.”, ne explică dr. Andrei Rogoz. Și în cazul acestei afecțiuni, categoriile cele mai expuse sunt copiii mici. Și în special cei cu vârsta sub 2 ani. Din cauza combinației de sistem imun imatur și ponderea foarte mare a colonizării cu acest organism.

Complicațiile sunt grave

Complicațiile pneumoniei pneumococice sunt fie locale – empiemul, acumularea de lichid pleural infectat, purulent, fie la distanță, în general ca urmare a diseminării hematogene (bacteriemie) – meningită, endocardită, sepsis. Un număr important de pacienți prezintă complicații cardiace în cadrul pneumoniei pneumococice – decompensarea unei insuficiențe cardiace, infarct miocardic, aritmii nou instalate.

Pneumococul este principalul vinovat pentru majoritatea meningitelor bacteriene. ”Meningita acută produsă de pneumococ este o infecție severă, constând în inflamația meningelui – foițe protectoare ce învelesc structurile cerebrale și măduva spinării. Este cea mai frecventă cauză de meningită bacteriană sporadică la adulți și copii. Semnele și simptomele tipice constituie “sindromul meningian”, cu o triadă clasică reprezentată de febră, rigiditatea cefei (“redoare de ceafă”) și alterarea statusului neurologic.

Acestora li se adaugă frecvent fotofobia, fonobobia, greața, vărsături. La copiii mici și în special la sugari multe dintre aceste semne și simptome pot lipsi sau pot fi greu de evaluat, tabloul clinic putând fi în schimb dominat de o stare de iritabilitate paradoxală (sunt apatici când sunt lăsați jos, țipă când sunt luați în brațe), bombarea fontanelei, un țipat cu o tonalitate foarte înaltă, hipotonie (diminuarea tonusului muscular)”, atrage atenția dr. Rogoz.

Cea mai eficientă armă, vaccinul

Principala problemă care poate apărea în tratamentul acestor afecțiuni determinate de pneumococ, mai ales la copii și sugari, este rezistența la antibiotice. Conform ultimului raport de supraveghere a rezistenței la antibiotice (2015) al Centrului European de Prevenire și Control al Bolilor (ECDC), în țara noastră 30% dintre tulpini erau rezistente la macrolide.

Mai mult, specialiștii Institutului Național de Boli Infecțioase apreciază, în studiile lor, că rezistența la eritromicină a tulpinilor izolate la sugari și copii până la 5 ani ajunge chiar la peste 70%! Conform datelor oficiale, țara noastră înregistrează cea mai ridicată rată de mortalitate infantilă dintre statele membre ale Uniunii Europene, iar pneumonia constituie principala cauză de deces la copiii cu vârsta mai mică de 5 ani.

Ce putem face, în acest caz, noi, părinții, pentru a-i proteja? Ministerul Sănătății a anunțat, recent, finalizarea procesul de achiziție a vaccinului pneumococic conjugat cu 13 valențe prin care vor fi prevenite boli precum pneumoniile, septicemiile, meningitele pneumococice și otitele. De ce este vaccinarea necesară?

”Vaccinarea reduce colonizarea cu Streptococcus pneumoniae, reduce incidența infecțiilor invazive pneumococice, în consecință, reduce și consumul de antibiotice și astfel presiunea de selecție a unor tulpini rezistente”, ne explică dr. Andrei Rogoz. ”Ca medic de boli infecțioase, am lucrat timp de 7 ani într-o secție de terapie intensivă cu acest specific. Din păcate, cele mai zguduitoare cazuri pe care le-am trăit au fost ale unor copii și tineri care au decedat de meningită pneumococică. Aceste situații sunt tragice pentru familiile lor, dar și extrem de frustrante pentru medicii care se ocupă de acești pacienți. Recomand fără ezitare vaccinarea ca fiind calea cea mai sigură de a ne apăra copiii împotriva acestor afecțiuni grave”, subliniază dr. Andrei Rogoz.

Sursa foto: 123rf.com