Iehova, Elohim sau Dumnezeu? Câte nume are Domnul nostru în Biblie?

Iehova, Elohim sau Dumnezeu? Câte nume are Domnul nostru în Biblie?

Numele cel real al lui Dumnezeu s-a pierdut în veacurile de demult și nici cei mai mari istorici evrei nu îl mai cunosc. Se știe doar că Domnul nostru avea un nume secret, înzestrat cu o putere supranaturală, pe care doar marii învățați și profeții aveau voie să îl rostească. Pentru toți ceilalți oameni de rând, el era tabu.

 

Scrisă și transcrisă de mai multe mâini, tradusă în diverse limbi ale lumii, Biblia nu mai păstrează azi numele inițial al lui Dumnezeu. În istoria religioasă a poporului evreu, numele Domnului era tabu și nu trebuia rostit decât de către cei care erau cu adevărat vrednici. În scrierile evreiești foarte vechi este întâlnită adesea o înșiruire de consoane, 'יהוה', a căror pronunție s-a pierdut.

De unde provine Iehova

În ebraica veche se notau doar consoanele, astfel că în Vechiul Testament se întâlnește un cuvânt din patru litere care, transpuse în alfabetul latin, ar fi 'YHVH'. Pronunția corectă s-a pierdut în istorie, iar astăzi nu putem decât să presupunem că s-ar citi Iahve sau Iehova.

În filosofia vechilor evrei, numele lui Dumnezeu reprezenta un simbol cu o încărcătură mistică deosebită și nu era dezvăluit decât marilor profeți și rabini. Drept pentru care a fost înlocuit de-a lungul veacurilor cu diverse nume simbolice precum Tetragrammaton, din limba greacă, însemnând 'cele patru litere', sau cu Adonai, denumire din ebraica timpurie, care înseamnă 'Domnul nostru'.

Taina numelui lui Dumnezeu devine și mai mare în Noul Testament, unde Iisus Hristos I se adresează Tatălui 'Eli, Eli, Iama sabahtani!' adică: 'Doamne, Dumnezeul meu, de ce m-ai părăsit?' (Matei 27,46).

Domnul nostru în scrierile străvechi

În canonul biblic al vechilor everei, 'Adon' sau 'Adonai' înseamna stăpân sau părinte. Un alt termen prin care era desemnat Dumnezeu, în ebraica veche, este 'Elohim'. Atât 'Adon' cât și 'Elohim' nu reprezentau numele în sine al divinității supreme, ci mai degrabă caracteristici prin care era elogiat de către rabini. 'Adon' era Cel milostiv, iar 'Elohim', Cel care face dreptate.

În anumite scrieri, YHWH sau Elohim apar alături de cuvântul 'tzevaot' sau 'savaoth' care înseamnă 'oștire' sau 'armată'. Drept urmare, Dumnezeu era considerat căpetenia divină a oștirilor lui Israel, protectorul care le garantează victoria asupra dușmanilor și îndrumătorul care îi poartă spre pământul făgăduinței.

sursa foto: Shutterstock