Hramul este prilej de sărbătoare. Știi cum se serbează?

Hramul bisericii

Hramul este una dintre sărbătorile mai puțin cunoscute pe la oraș, în zilele noastre. Și asta pentru că se respectă mai cu seamă la țară. Dar orice om cu credință în Dumnezeu a participat, măcar o dată în viață, sau cel puțin a auzit despre sărbătoarea creștească numită hram. Este un moment important, ce trebuie respectat cum se cuvine.

Cum se serbează hramul

Pe lângă celelalte sărbători de rang înalt din anul bisericesc, hramul ocupă loc de cinste. Și asta pentru că acestea înseamnă prăznuirea patronilor lăcașurilor de cult. La fel cum orice om primește, la botez, odată cu numele, un înger ocrotitor, așa și bisericilor li se atribuie câte un sfânt protector căruia îi poartă numele.

Casa Domnului e în sărbătoare

Dacă urmărim originea cuvântului hram, acesta provine din limba slavonă. Și s-ar traduce prin „casă”. Este vorba despre Casa lui Dumnezeu și a aleșilor Lui. Mai pe scurt, Biserica. În acest lăcaş sfânt, sufletul credinciosului se întâlneşte cu Dumnezeu. Comunică și primește harul divin al Sfintelor Taine. Acesta este și motivul pentru care, încă de la târnosire (sfeștania de sfințire și de ianugurare), un nou lăcaș de cult este pus sub scutul unui sfânt al lui Dumnezeu sau sub însuşi acoperământul Sfintei Treimi, care devine hram al bisericii. Drept urmare, hramul bisericii devine îngerul ocrotitor al comunităţii pe care o păstorește.

Potrivit tradiţiei ortodoxe, numele protector al fiecare biserici, primit de la episcopul care a efectuat târnosirea, se transformă într-un eveniment important în anul calendaristic. Icoana hramului se aşează, în bisericile ortodoxe, în iconostas (peretele care desparte naosul de altar), în primul rând, în partea dreaptă, alături de Sfintele Icoane Împărăteşti: Mântuitorul Iisus Hristos şi Sfânta Fecioară Maria. Hramul religios se serbează cu deosebită solemnitate, la data pomenirii evenimentului creștin sau a sfântului, în prezenţa a sute şi mii de credincioşi, care vin în pelerinaj.

Mese bogate și porți deschise

Hramul ocroteşte, pe lângă lăcașul de cult, și credincioșii din parohia respectivă. Și îi apără laolaltă de foc, apă, cutremure, războaie, distrugeri, profanare, de vrăjmaşii văzuţi şi nevăzuţi ai dreptei credinţe. Așa că trebuie sărbătorit cu fast. Credincioșii știu că de la sfântul protector primesc milă și ajutor la nevoie și, de aceea, dau tot ce e mai bun pentru el. Încă din cele mai vechi timpuri, hramurile au fost prilej de socializare, de ofrandă și smenerie.

Pelerinajele „la hram” au devenit, odată cu trecerea anilor, obiceiuri statornice. Cum mulți dintre pelerini străbăteau cale lungă pentru a ajunge la hram, aveau nevoie de loc de odihnă, de apă și de hrană proaspătă. De aceea, membrii comunităților aflate în sărbătoare pregăteau ospățuri pe cinste și puneau pe masă bucate alese și băutură pe săturate, lăsând prțile caselor deschise, pentru ca oricine dorește să le treacă pragul și să se înfrupte din bucatele și bucuria lor. În multe sate, obiceiul se păstrează și azi și este o adevărate onoare pentru gazde să primească mulți oaspeți. La hram, nu se invită musafiri, ci aceia cărora le face plăcere, cinstesc casa gazdelor cu prezența lor.

La hram, după liturghie, urmează ospețe de pomină, în cinstea sfinților prăznuiți.

Sursa foto: wikimedia.org

Loading...