„Mă întreb oare câte femei de vârsta mea pot spune cu mâna pe inimă că sunt cu adevărat împlinite şi fericite? Şi câte dintre ele mai simt fiorii aceia ai iubirii din adolescenţă, atunci când îşi privesc bărbatul alături de care au ales să-şi petreacă zilele până la sfârşitul vieţii? Nici măcar eu nu aş fi crezut că pot să iubesc cu atâta patimă chiar şi după zeci de ani de căsnicie. Greu de recunoscut, dar adevărat.

Dragoste la prima vedere. Cine-ar fi crezut?

A fost doar o întâmplare sau mâna destinului? Numai Dumnezeu poate şti. L-am cunoscut pe George în urma unui „complot” hazliu pus la cale de mamele noastre. Ele ne-au aranjat prima întâlnire fără ca noi să avem habar de ce urma să se întâmple. Cu toate că nu am avut de ales, pot spune că ce s-a petrecut atunci în sufletele noastre a fost dragoste la prima vedere. El era în perioada stagiului militar pe vremea aceea, aşa că nu am avut timp să ne cunoaştem decât prin intermediul scrisorilor.

Ce mai, poeziile de dragoste şi cuvintele dulci acopereau zilnic zeci de pagini! Le avem şi acum, puse la păstrare, strânse cu o panglică şi le recitim cu plăcere când vrem să retrăim clipele de vis de atunci. După aproape doi ani în care ne-am dovedit iubirea unul faţă de celălalt în fel şi chip, am oficializat relaţia noastră. Ne-am căsătorit în octombrie 1989. Luna de miere, la munte, a fost un vis frumos ce s-a transformat în realitate. Între timp, a venit iarna şi drumul din oraş până la hotel era o adevărată aventură prin nămeţi. La coborâre era mai uşor, căci ne rostogoleam îmbrăţişati prin zăpada pufoasă, fără să ne pese de nimeni şi nimic. Râdeam întruna şi ne sărutam. A fost superb.

Suflete pereche, deși e greu de recunoscut

Cine ar fi bănuit că luna decembrie avea să ne schimbe viaţa? A venit revoluţia şi, odată cu ea, o perioadă de teamă. L-am aşteptat nopţi la rând pe George. El punea suflet acolo, în stradă, alături de mulţi alţi tineri, ca să obţină libertatea aceea pe care ne-o doream cu toată fiinţa. Nu mai contează că alţii au beneficiat de drepturile de revoluţionar fără ca măcar să fi privit ce se întâmpla atunci. Soţul meu consideră şi acum că toţi au ieşit învingători şi acest lucru e cel mai important pentru el. De Crăciun, am putut să-i ofer cel mai frumos cadou.

I-am dat vestea cea mare: urma ca 1990 să ne aducă, pe lângă bucuria de a trăi într-o ţară liberă, rodul iubirii noastre, un copil. Imediat după ce a venit pe lume Georgiana, la un an diferenţă, ne-a împlinit ca părinţi şi Daniel. Acum nu putem decât să ne mândrim că am reuşit să întemeiem un cămin trainic şi că suntem o echipă de învingători. Nu a fost prea uşor. Am trecut peste greutăţi şi lipsuri, dar am ştiut de fiecare dată să ne amuzăm la necaz. Poate că pare greu de crezut, însă pentru noi orice clipă petrecută împreună valorează mult mai mult decât orice avuţie. George e chiar jumătatea mea.”

Sursa foto: 123rf.com