În primul rând, așteptările tale nu ar trebui să fie excesiv de mari. Chiar dacă sunt părinții tăi și au trecut de 60 de ani, ”vârsta biologică nu este o garanție a maturității”, spune psihoterapeutul Tedy Creștin. ”În plus, unele frustrări, complexe sau fantezii neîndeplinite în anii anteriori produc comportamente inadecvate la vârsta a treia”. Așa că nu te mira că pot fi chiar imaturi.

Află de ce sunt imaturi

Unii oameni irosesc bani și timp pentru a cumpăra lucruri scumpe și inutile, indiferent de vârsta pe care o au. Bineînțeles că asta nu e cea mai înțeleaptă decizie. Dacă mai sunt și pensionari, banii nu le ajung, așa că se bazează pe ceea ce le pot da copiii, care încă lucrează. Dar această atitudine în care nu te gândești decât la ce îți dorești și nu și la implicațiile pe care le poate avea fapta ta în viitor nu este deloc una productivă. Pe lângă faptul că nu întotdeauna reușesc să-și îndeplinească visele, cei care acționează așa își pot provoca multe suferințe lor înșile și celor din jur. Dacă ai un astfel de părinte, ar fi bine să înțelegi cauza comportamentului lui, te sfătuiește psihoterapeutul.

Copilul, în rol părinte

psihoterapeut Tedy Creștin, Tel: 0726.852.395

psihoterapeut Tedy Creștin, Tel: 0726.852.395

Unii bătrâni au fost toată viața mai puțin maturi și responsabili, au avut diverse dependențe și dezechilibre emoționale, iar acestea constituie un stil de viață greu de schimbat”, observă specialistul. Soluția nu este una ușor de acceptat, dar este singura care ar putea să funcționeze: ”în acest caz copii ar putea deveni „părinți” pentru părinții lor. La fel ca pentru cei mici, ar trebui să le impună un cadru cu limite comportamentale: asta se face, asta nu se face. Dar chiar dacă faci asta, ține cont de faptul că ”un stil de viață construit în ani de zile este foarte greu de schimbat. Totuși, stabilirea unor limite, norme și îndatoriri ar putea funcționa.

Sursa foto: 123rf.com