Greșeli de concepție despre adopție

Greșeli de concepție despre adopție

Ți-ai dorit mult un copil și nu l-ai putut avea. Ori ai copiii tăi, dar vrei să dai o șansă și unui micuț care a rămas orfan sau a fost abandonat. Ce poate fi mai frumos decât să-l adopți și să-i oferi o familie iubitoare? Și, totuși, mulți părinți pornesc la drum cu greșeli de concepție despre adopție.

Aceste greșeli de concepție despre adopție pot da naștere multor frustrări după ce copilul a ajuns în familie. Mulți părinți așteaptă ca 'lucrurile decurgă bine, copilul să se adapteze ușor, să nu manifeste niciun comportament nepotrivit și să răspundă repede și ușor afecțiunii pe care o primește, fie ascultător etc.', observă psihologul Paul Dîrmon, care lucrează cu familii adoptive și de plasament.

Citește și: Acte necesare pentru adopție

Greșeli de concepție despre adopție: Copilul se va comporta exemplar

Părinții se simt îndreptățiți să le fie răsplătite eforturile. Majoritatea fac acest gest cu inima deschisă și se străduiesc să ofere tot ce pot da mai bun. Ei 'consideră că totul va fi bine, dacă l-au scos dintr-un mediu neplăcut și nepotrivit pentru dezvoltarea lui și l-au adus într-unul plin de atenție, grijă și dragoste', constată psihologul. Cei mai mulți sunt foarte uimiți atunci când apar crizele emoționale și se învinuiesc pentru asta. Fie cred că ei nu sunt suficient de buni pentru a fi părinți, fie consideră au ales în mod greșit copilul. Familia extinsă poate juca și ea un rol negativ. Bunici, unchi și mătuși pot spune 'ți-am zis eu? Nu era cazul să iei un copil cu probleme'. Pot să apară conflicte între soți, mai ales dacă unul dintre ai a fost mai ezitant în privința adopției.

Citește și: Un polițist cu inimă mare a adoptat bebelușul unei femei care trăia pe străzi: 'Am simțit că Dumnezeu ne-a pus să facem asta!'

Comportamentul, 'limbajul copilului care și-a pierdut vocea'

Realitatea este că 'minorii din sistemul de protecție vin din medii dure, unde au fost forțați să supraviețuiască apelând la o serie de comportamente total nepotrivite într-un mediu obișnuit. Ei se vor manifesta mai târziu în acel fel, întrucât este singurul pe care ei îl cunosc și care le-a fost util în trecut. Le este foarte greu să exprime aceste experiențe dureroase. Astfel, comportamentul devine limbajul copilului care și-a pierdut vocea. Adaptatea la noul mediu va fi un proces dificil și de durată, solicitant atât pentru micuți, cât și pentru toti ceilalți membrii ai noii familii', explică specialistul.

Citește și: E impresionant ce a făcut o femeie înainte de a-și da bebelușul spre adopție|VIDEO

Greșeli de concepție despre adopție: Totul va fi perfect

Atunci când copilul este luat acasă, în primele săptămâni se manifestă așa-numita 'lună de miere', în care el se poartă exemplar și pare că totul este perfect și va rămâne așa. După perioada de adaptare, încep să se manifeste vechile comportamente. Abuzurile și traumele din trecut și-au pus amprenta asupra lui. În noua familie, 'el testează mediul. Vrea să vadă dacă este unul sigur și nu îi va mai cauza alte dureri. El vreavadă daca va fi acceptat, dacă nu va fi iarăși părăsit. Și în condițiile astea, noii părinți vor fi supuși unor teste dure. Aceștia sunt, de multe ori nepregătiți. Cred că dacă îi vor oferi dragoste copilului va fi de ajuns. Totuși, pentru acești copii este nevoie de o dragoste competentă (exprimată în diverse forme)'. De aceea, părinții trebuie să învețe cum să-i iubească pe micuții care au suferit trauma abandonului.

Citește și: Minune înainte de Crăciun. O tânără şi-a regăsit familia după 27 de ani

Ce este de făcut

Paul Dîrmon, Psiholog la Asociatia Tzuby's Kids, Email: paul@tzb.ro

Paul Dîrmon, Psiholog la Asociatia Tzuby’s Kids, Email: paul@tzb.ro

'Părinții trebuie să cunoască toate aceste aspecte cu care copilul și familia se vor confrunta și să fie pregătiți pentru asta. Este bine să aibă disponibilitatea de a aborda situația ca pe o problema care este într-adevăr dificilă, dar care poate fi rezolvată. Îi îndemn să se înarmeze cu multă răbdare și cu disponibilitatea de a fi alături de micuț și de a-l ajuta să depășească momentul, atunci când apare o criză. Înainte, însă, de a interveni pentru corectarea comportamentului, părintele trebuie să-i arate copilului că-l iubește și să se conecteze emoțional cu el. Este bine să se coboare fizic la nivelul lui și să-l privească în ochi. Ar putea să-l strângă în brațe. Atitudinea ar trebui să fie una de înțelegere: 'știu că treci prin momente grele'. Apoi, îi poate spune că nu este bine ceea ce face și-i să-i spună ce dorește de la el. În lipsa sentimentului de siguranță și de conectarea autentică dintre părinte și copil, simpla certare a lui duce la răcirea relațiilor și acumularea mai multor frustrări. Ar fi bine ca familia apeleze la sprijin din exterior. Se poate înscrie într-un grup de suport, unde va vedea și experiențele altora. Poate apela și la un psiholog.'

Citește și:

Sursa foto: 123rf.com