GHIDUL plantelor medicinale

AFLĂ CARE SUNT PRINCIPALELE PROPRIETĂŢI ALE PLANTELOR ȘI CUM POŢI SĂ LE FOLOSEȘTI
 

ISOP (HYSSOPUS OFFICINALIS)

Are acțiune expectorantă, antiseptică și ușor astringentă. Stimulează pofta de mâncare și îmbunătățește digestia. Calmează crampele abdominale și favorizează eliminarea gazelor intestinale. Este indicat în afecțiunile aparatului respirator, mai ales în bronșite și astm bronșic, în afecțiunile aparatului digestiv, arsuri, eczeme, inflamații.

Uz intern: frunzele și vârfurile tulpinilor tinere pot fi mâncate crude sau se pot adăuga în supe și salate. Și florile pot fi mâncate crude. Se mai face infuzie din una-două lingurițe de plantă la o cană cu apă. Se beau două-trei căni pe zi.
Uz extern: se pun două-trei picături de ulei esențial de isop în lampa de aromoterapie.
Când o recoltezi: Vârfurile înflorite ale plantei se culeg în lunile iulie sau august.

IZMA CALULUI (MENTHA LONGIFOLIA)

Favorizează digestia. Are acţiune uşor analgezică, carminativă şi antispastică. Se utilizează în dispepsii (digestie dificilă), greaţă, spasme stomacale, dischinezii biliare, gastro-intestinale, precum şi pentru a favoriza digestia normală şi eliminarea gazelor intestinale. Este contraindicată în constipația cronică. Nu trebuie să se supradozeze, pentru că dacă uleiul volatil, în special mentolul, se află în concentrație foarte mare, poate da dureri abdominale, greaţă, vărsături, rigiditate musculară. Aceste efecte nu apar dacă se respectă dozele.

Uz intern: se prepară o infuzie dintr-o lingură rasă la o cană cu apă. Se beau maximum două căni pe zi în mai multe etape.
Când o recoltezi: Se culege la începutul înfloririi, în luna mai.

JNEAPĂN (PINUS MONTANA)

Acele de jneapăn conţin o cantitate mare de vitamina C. Extractele și uleiul esențial în cantități mici au efect de antiinflamator şi antiseptic al căilor respiratorii şi urinare. Au efecte diuretice şi favorizează eliminarea calculilor renali mici. Sunt recomandate în bronşite, traheite, traheo- laringite, pielite, cistite, uretrite, carențe de vitamina C.

Uz intern: se face și infuzie din ace – o lingură la o cană cu apă. Se mai prepară sirop prin fierberea mugurilor (20 g la o jumătate de litru de apă) sau a rămurelelor tinere la foc domol, în vas acoperit, timp de 15 minute. După aceea, se adaugă zahăr sau miere (trei părți zahăr/miere și o parte fiertură de muguri). Se filtrează şi se iau patru-cinci linguri pe zi.
Când îl recoltezi: Mugurii și acele se culeg în timpul verii, mai ales în iulie-august.

LABDAN (CITUS LADANIFERUS)

Are acțiune revigorantă, tonică, expectorantă și antiseptică. Favorizează declanșarea ciclului menstrual. Datorită principiilor active pe care le conțin, florile și frunzele se utilizează, sub diferite forme farmaceutice, în afecțiunile aparatului respirator. Acestea au acțiune expectorantă și antiseptică. Sunt folosite în tuse, bronșite, rinite, afecțiuni dermatologice și pentru întărirea sistemului imunitar. Uleiul esențial se obține din florile, frunzele și vârfurile ramurilor. Nu se recomandă în perioada sarcinii.

Uz extern: se folosește uleiul esențial de labdan sub formă de aerosoli, în aromoterapie. Intră și în compoziția unor preparate fitoterapeutice și cosmetice.
Când îl recoltezi: Nu crește la noi, dar poate fi găsit în comerț sub formă de produse standardizate.

Loading...