Când ne speriem de ceva, organismul nostru reacționează violent: ne doare în piept, simțim că ne sufocăm, că nu ne mai putem mișca și, eventual, că nu mai putem striga după ajutor. Mintea paralizează și o dată cu ea întregul organism. Iar acest lucru se întâmplă din cauza unei formațiuni cât o migdală din creierul nostru care descifrează pericolele, înainte ca noi să le putem conștientiza.

Un sunet ciudat în miez de noapte, pașii misterioși din spatele nostru pe o stradă pustie sau amenințarea directă sunt diverse situații periculoase pe care amygdala (a nu se confunda cu amigdalele care se află lângă omușor) le percepe într-o miime de secundă și ne avertizează.

Frica ne ajută să supraviețuim

Dacă nu ne-ar fi teamă de situațiile periculoase din jurul nostru, nu am învăța să ne ferim de ele, să ne apărăm sau să fugim. Frica se moștenește și se învață de la o generație la alta. Instinctiv, mulți bebelușii plâng când se apropie un străin de ei sau când văd un obiect pe care nu l-au mai întâlnit.

Curiozitatea de a cunoaște lumea este mare, dar există momente în care amygdala recunoaște pericolul și îi face pe cei mici să plângă după părinți pentru a fi protejați.

Spaimele distorsionează realitatea

Întotdeauna lucrurile de care ne temem par mult mai periculoase decât în realitate. De aceea, se nasc fobiile. Cei cărora le este teamă de înălțime, nu vor aprecia niciodată corect distanța până la sol și li se va părea mai mare decât în realitate. Cei care se tem de paianjeni, îi vor vedea întotdeauna mai mari și mai fioroși.

Frica distorsionează și timpul. Persoanele care suferă un accident și ajung la camera de urgențe au impresia că timpul se scurge prea încet, până când sunt ajutate și până când se calmează durerile și sentimentul acut de spaimă.

Frica se vindecă în somn

Conform unui studiu american, anumite frici sau fobii se pot vindeca în somn. Participanții la studiul conceput de dr. Katherine Hauner (Northwestern University) au primit ușoare electroșocuri în timp ce vizualizau imagini terifiante. O dată cu ele, cercetătorii au emis și un gaz inofensiv, dar cu un miros neplăcut, pe care creierul l-a asociat cu durerea și frica.

Ulterior, participanții la studiu au fost rugați să doarmă în laborator, iar în timpul somnului a fost eliberat același gaz neplăcut, dar fără electroșocuri. Creierul nu a mai reacționat ca în cazul unui pericol și nu a mai asociat mirosul neplăcut cu frica.

Senzația de panică a fost diminuată, iar a doua zi participanții nu au mai reacționat cu aceeași teamă la imaginile terifiante vizualizate anterior.

Antidotul fricii este iubirea

Contrar credinței că frica poate fi învinsă prin curaj, antidotul ei este de fapt iubirea. Iar acest lucru este demonstrat de tinerele mame, care sunt capabile să treacă prin orice durere pentru a da naștere și pentru a-și apăra copiii.

În timpul nașterii și în perioada următoare, este eliberată o cantitate mare de oxitocină sau hormonul iubirii, cel care ajută la consolidarea legăturii dintre mamă și bebeluș.

Același hormon se eliberează și atunci când facem dragoste și ajută relația de cuplu, reducând nivelul de stres care ar putea afecta legătura dintre îndrăgostiți. Nu întâmplător, când iubești, ai curajul să treci prin orice pentru a-i ajuta pe cei dragi, oricât de frică ți-ar fi!

foto: 123rf.com