Florile dalbe, unul dintre cele mai frumoase colinde strămoșești

Florile dalbe, unul dintre cele mai frumoase colinde strămoșești

Florile dalbe de măr apar adesea în colindele românești de Crăciun. Ele simbolizează puritatea și bucuria Sărbătorilor creștine, când primim copiii în pragul casei să ne încânte cu vocile lor frumoase!

 

Colindul 'Florile dalbe' are diverse versiuni, în funcție de regiunile țării, iar unele dintre menționează anume că florile dalbe din aceste cântece sunt florile de măr.

Dincolo de semnificația lor senină și pură, florile dalbe sunt legate și de obiceiul strămoșesc de a pune o crenguță tânără de măr în apă, în luna decembrie. Dacă se întâmpla să înmugurească și chiar să înflorească până la anul nou (s-au mai văzut cazuri de meri înfloriți în septembrie și octombrie), aceasta era o veste bună pentru noul an.

Pe de altă parte, colindul 'Florile dalbe!' este legat de obiceiul de a colinda cu crenguțe de măr împodobite cu funde. Colindătorii primeau îndeosebi mere, nuci și colaci dulci, daruri de mare preț pentru copiii de la țară din secolele trecute. Astfel că mărul avea o semnificație aparte în miezul iernii, când se sărbătorea Crăciunul și Nașterea Domnului. Mărul semnifica tinerețe, sănătate, bucurie și prosperitate pentru anul cel nou.

 

Scoală gazdă din pătuţ
Florile dalbe,
Şi ne dă un colăcuţ
Florile, florile dalbe.

Că mămuca n-o făcut
Florile dalbe,
Sâtă deasa n-o avut
Florile, florile dalbe.

Pe când sâta o căpătat
Florile dalbe
Covata i s-o crăpat
Florile, florile dalbe

L-o sfădit mama pe tata
Florile dalbe
De ce s-o crapat covata
Florile, florile dalbe

Când covata o lipit
Florile dalbe
Cuptioru’ s-o urnit
Florile, florile dalbe

Când cuptoru’ o pornit
Florile dalbe
Anul Nou o şi sosit
Florile, florile dalbe
Florile, florile dalbe.

 

O versiune creștină a colindului Florile dalbe

Iată și o versiune mai scurtă a acestui colind, învățată îndeosebi de copii la școală. Este o versiune creștină, în care Dumnezeu este lumina și speranța pe care creștinii o primeau de Sărbători.

Trebuie să ne amintim și că, la începuturile creștinismului, înainte de domnia împăratului roman Cezar, Anul Nou se sărbătorea în preajma echinocțiului de primăvară, când pomii începeau să înverzească și să înmugurească. Sărbătorile din acea vreme celebrau primăvara, lumina, căldura și începutul unui nou an agricol.

De aceea, s-au păstrat din acele timpuri colinde precum Plugușorul sau Sorcova, care vorbesc despre munca pământului. Alături de ele, colindele despre  Florile dalbe erau colinde precreștine, cântate la început de primăvară, dar cu timpul au fost îmbogățite și cu versuri religioase.

Iată vin colindători,
Florile dalbe,
Noaptea pe la cântători,
Florile dalbe.

Și ei vin mereu, mereu,
Florile dalbe,
Și-l aduc pe Dumnezeu,
Florile dalbe.

Dumnezeu adevărat,
Florile dalbe,
Soare-n raze luminat.
Florile dalbe, Florile dalbe.