► Papucul doamnei

papucul doamnei

Papucul Doamnei (sursa foto: wikipedia.org)

 

Legenda spune că această orhidee minunată a răsărit prin magie. O frumoasă prinţesă, atrasă în mrejele dragostei, a reuşit să scape la timp de vrăjitorul viclean. Fugind, ea şi-a pierdut condurul de catifea aurie, iar pantoful vrăjit s-a transformat pe dată într-o floare gingaşă. Papucul doamnei face parte din familia orhideelor şi este zărit uneori şi la noi în ţară, în locuri tainice.

► Bujorul de stepă

bujor stepa

Bujor de stepă din Dobrogea (foto: Adina Stănilă)

 

Extrem de rară, această floare, soră bună cu bujorul de grădină, creşte într-un singur loc în ţara noastră, într-o rezervaţie din judeţul Mureş. Merită să vizitezi localitatea Zau, în luna mai, când florile bujorului aruncă stropi de sânge rubiniu pe colinele înverzite. Floarea a fost declarată monument al naturii din 1932 şi locurile unde creşte au fost împrejmuite, să fie ocrotită de invazia culegătorilor.

► Dediţelul de munte

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Dedițel de munte (sursa foto: wikipedia.org)

 

De cum se topeşte zăpada, pe pajiştile de la munte, poţi găsi florile vineţii şi fragile ale dediţelului. Este o plantă scundă, cu frunzele roşcate, acoperită cu perişori fini, care o protejează de vânturile aspre ale primăverii. Fereşte-te să o culegi, nu doar pentru că trebuie ocrotită, ci şi pentru că este otrăvitoare şi irită pielea.

► Crucea voinicului

crucea voinicului

Crucea voinicului

 

Înfloreşte la umbra deasă a pădurilor de fag, ascunsă printre tufe şi stânci, înainte să se topească bine zăpada. Albastrul intens al petalelor atrage imediat privirea ca un talisman din peruzea. Culeasă de multe ori cu tot cu rădăcină, astăzi este pe cale de dispariţie şi are nevoie de ocrotire.

► Floarea de colţ

floare de colt

Floare de colț Photo credit: JR Guillaumin / Foter / CC BY-SA

 

Steluţa albă şi catifelată s-a refugiat din calea oamenilor pe crestele abrupte ale munţilor, în Maramureş, Rodna sau Ceahlău. Vorbe vechi, din bătrâni, spun că era considerată un simbol al legământului de dragoste, iar fetele care o primeau în dar se logodeau în anul acela. Floarea de colţ a fost declarată monument al naturii din anul 1931 şi este ocrotită de lege. Dacă o întâlneşti în peregrinările tale prin munţi, mulţumeşte-te doar cu fotografia ei.

► Garofiţa Pietrei Craiului

garofita

Garofița Pietrei Craiului (foto: Adina Stănilă)

 

Tot pe cărări de munte, prin rocărie, dar numai în rezervaţia Piatra Craiului, vei întâlni vara o specie foarte rară de garofiţe. Când a fost descoperită, cu mai bine de 150 de ani în urmă, a fost botezată „garofiţa cu preafrumoase brâuri”. Corola ei este desenată la mijloc cu raze de un roşu aprins, care contrastează delicat cu rozul petalelor.

► Laleaua pestriţă

lalea pestrita 2

Lalea pestriță (Photo credit: Smabs Sputzer / Foter / CC BY)

 

În trecut, purta numele de Floare de şah, datorită petelor albe care stropesc petalele violet. Legenda spune că laleaua pestriţă a răsărit în grădina unui vistiernic de la curtea Şahului Persiei. Acesta se gândea de mult la un joc nou, care să îl distreze pe stăpânul lui. De cum a văzut floarea, i-a venit ideea să deseneze o tablă în pătrăţele albe şi negre, şi aşa a apărut jocul de şah. La noi, laleaua pestriţă creşte în zonele umede, dar, de la un an la altul, mlaştinile au fost arate şi florile au dispărut. Pe de altă parte, obiceiul femeilor de la ţară de a vopsi lâna în mov cu lalele pestriţe a contribuit şi el la dispariţia minunatei flori.