“Mă aflu în pragul vârstei de 35 de ani şi nu-mi vine să cred. Acum 11 ani lumea mea era cu totul alta, plină de tristeţe. Eram o fată, încă un copil, ce abia devenise mamă. Dezamăgită de viaţă, aveam nevoie de ajutor mai mult ca oricând, iar cine era în măsură să mi-l ofere, îmi întorcea spatele.

Un ochi plânge, unul râde

Cam 3 ani de zile am trăit alături de un bărbat, în concubinaj. Probabil că pe atunci credeam că e marea mea iubire. Îmi doream nespus un copil, însă, din cauza mai multor operaţii de chisturi ovariene, am fost nevoită să fac tratamente repetate pentru a rămâne însărcinată. Din nefericire, în aceeaşi zi în care am aflat că voi deveni mamă, bucuria a fost umbrită de clipa despărţirii de tatăl copilului ce urma să-l aduc pe lume. Aşa se face că am născut o fetiţă superbă. Au urmat înfăţişări în instanţă, procese de stabilire a paternităţii şi a pensiei alimentare… A fost o perioadă critică, deşi greul a început abia când am început serviciul şi a trebuit să-mi las copilul la cămin cu program prelungit. Părinţii au refuzat categoric să mă ajute, ba chiar am fost forţată de împrejurări să mă mut cu chirie.

Fata din vis i s-a arătat lui Făt Frumos

Văzând că nu pot să mă descurc, m-am hotărât să-mi refac viaţa. De această dată însă, cu acte. Visam la un bărbat înalt, frumos, care să aibă casa lui, un serviciu… Ideal ar fi fost să aibă şi un copil, să cunoască responsabilităţile unui tată. Şi… l-am găsit. Ne-am întâlnit de câteva ori, am trecut perioada de probă, care la noi a durat 7 luni, apoi ne-am cununat. Mi-a spus că, demult, a avut un vis, în care cineva i-a descris mireasa sortită lui: era înaltă, subţire, cu degete lungi şi fine. După o căsnicie eşuată, el m-a găsit pe mine, fata din visul lui. Ne-am înhămat împreună la un drum greu, fiecare cu câte un copil: eu cu Florina, el cu George, acum de 14 ani.

Banii vin şi se duc, iubirea rămâne

După 5 ani, iubirea noastră a rodit. Am născut un băiat. Dar perioada de sarcină nu a fost lipsită de peripeţii. Eram în luna a şaptea când am suferit un şoc. Am fost la un pas de a pierde copilul. Ne puseserăm economiile la FNI, cu gândul că vom face şi noi bani. După doar o lună, afacerea s-a prăbuşit, iar noi am rămas cu buzele umflate. Am depăşit şi acest moment. După venirea lui pe lume, ne-a venit ideea să ne împrumutăm de bani şi să plece soţul în Spania, să caute de muncă. În timp ce, de la serviciu, îşi luase concediu de paternitate. Nu i-a mers şi a revenit în ţară, după câteva săptămâni. Am rămas înglodaţi în datorii. Ca şi cum nu ar fi fost destul, în urmă cu 4 ani, am trecut şi printr-un accident grav de maşină. Şi acum mai plătim ratele la ea. Însă îi mulţumim lui Dumnezeu că am scăpat cu zile şi putem fi în continuare o familie fericită, împlinită, până la adânci bătrâneţi.”

Sursa foto: hepta