Educația pozitivă în familie. Cum spune psihologul că poți aplica educația pozitivă

Printre metodele de a crește copilul, educația pozitivă câștigă din ce în ce mai mult teren printre mamele moderne. Ce poate fi mai frumos decât să-ți crești copilul fără țipete sau pedepse?

Toți părinții își doresc ce este mai bun pentru copilul lor. Vor ca el să fie fericit și să devină un adult împlinit, care să se bucure de viață. Totuși, metoda prin care obțin acest lucru poate să fie diferită. Unii consideră că 'bătaia e ruptă din Rai', iar alții vor să urmeze o cale mai blândă și aleg educația pozitivă.

Printre metodele de a crește copilul, educația pozitivă câștigă din ce în ce mai mult teren printre mamele moderne. Ce poate fi mai frumos decât să-ți crești copilul fără țipete sau pedepse? Totuși, dacă este prost înțeleasă și aplicată, poate face mai mult rău decât bine. 'Educația pozitivă a apărut ca o extensie a curentului pozitiv în psihologie. Aceasta își propune să transforme școlile în locuri în care aspectele și comportamentele pozitive ale copiilor sunt scoase în evidență. La rândul său, acest curent a ajuns și în parenting', explică psihoterapeutul Anda Mogoș.

Scopul părintelui: fericirea copilului

Educația pozitivă combină aspectele tradiționale cu studiile recente care observă cum să putem să fim mai echilibrați și să obținem o stare de bine. Aceasta se concentrează pe obținerea fericirii, nu pe a unor rezultate extraordinare la școală. Martin Seligman este unul dintre fondatorii curentului de psihologie pozitivă și a incorporat principii ale acestui curent în metode de educație. Scopul lui a fost să scadă incidența depresiei și să crească gradul de bunăstare psihologică la tineri. Modelul său poate fi utilizat de către părinți și profesori pentru a crește copii echilibrați.

Principiile lui Seligman pentru educația pozitivă

Psihologul american recomandă educatorilor și părinților să urmeze aceste 5 direcții și principii pentru a-și atinge scopul:

  • Emoții pozitive: cultivarea emoțiilor pozitive în copii (ex. bucuria, recunoștința, curiozitatea și speranța);
  • Atenția: încurajarea copiilor de a-și concentra atenția pe o anumită activitate în care își folosește abilități deja dobândite, dar prin care și învață altele noi;
  • Relațiile: cultivarea unor relații pozitive cu părinții, educatorii/profesorii, colegii etc.
  • Scopul: să aparții și să deservești un țel mai înalt în ceea ce faci. De exemplu, copilul nu este motivat să învețe pentru note sau pentru a intra la un liceu mai bun, ci pentru a-și însuși niște informații care îi vor fi de folos în viață în meseria pe care o va avea, cu scopul de a-și ajuta semeni.
  • Autorealizare: Urmărirea succesului, însușirea de aptitudini și excelența într-un anumit domeniu.

Citește și: Parentingul – fiță sau necesitate? Ce spune psihologul

Educația pozitivă se concentrează pe formarea caracterului

Mult timp, educația s-a concentrat pe obținerea de rezultate academice și mai puțin pe cultivarea trăsăturilor de caracter. Educația pozitivă dorește să urmărească anumite trăsături încadrate în categorii care sunt:

  • înțelepciune și cunoștințe intelectuale;

  • curaj;

  • filantropie;

  • drepate;

  • cumpătare;

  • spiritualitate.

Cum să aplici educația pozitivă

Adu-ți aminte să recunoști ceea ce face copilul bine. Spune-i ceea ce apreciezi la el și laudă-l atunci când vezi rezultate sau că s-a străduit să le obțină, chiar dacă nu a reușit întru totul. Dacă vede că este apreciat, el va repeta purtarea bună. Este vital să îi arătăm că observăm ceea ce face el și că îi suntem alături. Atenție, totuși. 'Un stil echilibrat de educație presupune atât verbalizarea unor încurajări și a unei iubiri care să nu fie condiționată de ceea ce face copilul, cât și stabilirea unor reguli, comunicarea lor în mod repetat, precum și stabilarea unor consecițe negative', avertizează psihoterapeutul. De exemplu, îi vei arăta și că apreciezi că este un copil inteligent, dar îi vei fixa un timp anume pentru a efectua temele pentru acasă și vei urmări respectarea lui. Dacă nu se conformează, vor exista anumite urmări, cum ar fi să nu mai vadă serialul de desene animate, pentru că are nevoie de mai mult timp să-și termine treaba.

Citește și: Părinții fericiți cresc copii fericiți. Află cum poți face asta și tu

Aplicare greșită a educației pozitive

psihoterapeut Anda Mogoș, www.soulcare.ro

psihoterapeut Anda Mogoș, www.soulcare.ro

'Din păcare, aceste idei au ajuns să fie interpretate și înțelese greșit de unii părinți. Ei cred, în mod eronat, că dacă un copil este încurajat și primește doar laude, el se va dezvolta frumos și-și va putea atinge potențialul maxim. Astfel, îngrădirea și limitele sunt văzute ca fiind negative și de evitat de către cei care își doresc să practice metoda. În realitate, însă, educația pozitivă nu exclude îngrădirea parțială libertății și a-l învăța pe cel mic despre care sunt consecințele comportamentului lui. Din punct de vedere psihologic, limitele și regulile îl ajută pe copil să se simtă în siguranță. Existența lor imprimă vieții o predictibilitate, atât prin faptul că ele sunt repetitive, cât și prin faptul că ele comunică celui mic ca unui adult îi pasă suficient de el, încât să-i corecteze comportamentul,' spune psihoterapeutul Anda Mogoș. 

Sursa foto: 123rf.com