Dragoș Bucurenci: ”Mi-e frică de prostie ca de o boală”

Credit foto: Pro Tv

Dragoș Bucurenci povestește despre locurile extraordinare pe care le-a văzut, dezvăluie motivul pentru care a ales să locuiască în România, dar și de ce ar lua în calcul varianta adopției unui copil când își va întemeia o familie.

 

Ce înseamnă pentru tine experiența Supraviețuitorul?

Cea mai tare aventură în natură din viața mea și cel mai bun spectacol de televiziune la crearea căruia am participat vreodată.

Din ce ai văzut, ce te-a uimit în special?

Frumusețea acelor locuri în care turiștii se aventurează foarte rar, puterea de rezistență a concurenților și transformarea unora dintre ei. Deși înclin să cred că Supraviețuitorul nu te schimbă cu adevărat, ci doar scoate la iveală cine ești cu adevărat.

Cum te-ai descurcat cu acele condiții din Filipine, temperatura și insectele?

Cel mai greu de îndurat a fost combinația dintre căldură și umiditate, mai ales în timpul filmărilor. Cei mai mulți din echipa de filmare rămâneau doar în pantaloni scurți sau în costum de baie, în vreme ce eu trebuia să port tricou sau cămașă. Dar am inventat un truc pentru asta: udam cămașa și o zvântam ușor înainte de-a o pune pe mine. E drept că trebuia să fac asta foarte des, pentru că se usca uneori în numai câteva minute.

Te-ai întors cu kilograme în minus după cele 44 de zile petrecute în Asia?

Eu nici n-am pierdut, nici n-am câștigat kilograme, dar au fost colegi în echipă care au pierdut 5-7 kg, iar producătorii olandezi ne-au spus că au fost cazuri când oamenii au slăbit mai mult. Noi am mâncat foarte bine, spre deosebire de concurenți. La cantina din tabără se gătea foarte bine și variat. Nimic sofisticat, dar eu dacă am legume, fructe și ceva care să-mi dea energie, sunt mulțumit. Aveam și o sală de sport improvizată pe plajă, așa că am putut să rămân în formă pe durata filmărilor.

Care sunt locurile exotice de care ai rămas impresionat, în vacanțele tale?

Templele străvechi din Asia de Sud-Est: Wat Mahathat în vechiul regat siamez Sukhothai, marele Angkor Wat din Cambodgia și impunătorul Borobudur din Indonezia sunt printre amintirile mele cele mai de preț. Vulcanul din Bali văzut la asfințit de pe insula Gili Trawangan este, de asemenea, o priveliște care mi-a tăiat răsuflarea. Dar spun cu mâna pe inimă că paradisul sălbatic din Filipine unde s-a filmat Supraviețuitorul este cel mai spectaculos peisaj pe care l-am văzut în călătoriile mele.

Ziua bună începe de dimineață. Ești matinal?

Mă trezesc în general la 6:30. În Filipine au fost zile când m-am trezit la 6 sau la 6 fără un sfert.

Dar organizat?

Sunt foarte organizat, chiar prea organizat, ar spune unii. Când am locuit în America în aceeași casă cu alți cinci prieteni, am pus etichete pe toate sertarele și dulapurile din bucătărie, ca să fie limpede unde trebuie puse vasele, paharele și tacâmurile. Cei care ne vizitau nu întrebau niciodată cine a pus etichetele, pentru că știau deja răspunsul. Îmi displac dezordinea, haosul și neseriozitatea și pun mare preț pe punctualitate. Îmi planific zilele cu minuțiozitate și nu reacționez bine la schimbările de plan.

Ai urmat un MBA la Stanford, una dintre cele mai bune școli de afaceri din lume. Cum a fost perioada petrecută în Statele Unite?

Am urmat MBA-ul între 2011 și 2013 și a fost probabil cea mai bună investiție pe care am făcut-o vreodată cu timpul meu. Am învățat enorm despre mine, despre ce înseamnă să construiești un business, dar am învățat și ce înseamnă o școală adevărată și o societate care pune preț pe educație.

Ai fost tentat de varianta emigrării?

Da, dar spre deosebire de mulți dintre cei care locuiesc în România și vorbesc la nesfârșit despre faptul că ar merita să emigreze, eu am preferat să testez această ipoteză atunci când ea mi-a făcut cu ochiul. Am locuit doi ani în California și un an la Bruxelles și cred că, pentru mine cel puțin, e mult mai interesant să trăiesc și să lucrez în București. Ceea ce am învățat din aceste experiențe este să nu mai idealizez Occidentul și să nu mai cred că există locuri unde curge cu lapte și miere sau unde umblă câinii cu covrigi în coadă. Fiecare țară, fiecare cultură are avantajele și dezavantajele ei, iar pentru a te simți bine în România trebuie doar să cauți să vezi și lucrurile bune care ne înconjoară și care nu sunt deloc puține.

Ce te-a făcut să te simți mândru cel mai recent?

Două lucruri, la interval de o zi: faptul că Oscar, câinele meu, care abia a împlinit un an, a urcat cu mine pe vârful Moldoveanu, fără să dea înapoi nici din fața stâncilor foarte abrupte din creastă și difuzarea primului episod din Supraviețuitorul. Am fost extraordinar de mândru că a ieșit un produs de o asemenea calitate vizuală, aproape cinematografică. Erau de față producătorii și consultanții străini, care au mai văzut formatul produs în multe alte țări, și ne-au spus că ediția românească este printre cele mai bune pe care le-au văzut. A fost o mare mândrie să aud asta.

Acum, la vârsta de 35 de ani, ţi-ar plăcea să ai un copil? Dar să înfiezi un copil?

Mi-ar plăcea să am un copil, dar nu cred că asta este o motivație suficientă pentru a face sau pentru a înfia unul. Este o responsabilitate enormă și încă nu mă simt suficient de bine pregătit pentru a face acest pas. Atunci când o s-o fac, am să mă gândesc serios la opțiunea adopției, care este o alegere pe care cred că fiecare ar trebui s-o luăm în considerare atunci când ne gândim să întemeiem o familie.

Ce faci când te relaxezi?

Citesc sau fac sport. Sunt singurele momente când reușesc cu adevărat să mă deconectez.

Care ar fi cel mai frumos lucru care ți s-ar putea întâmpla?

Să facă cineva o vrajă, ca să pot călători oricând, oriunde în lume.

 

ÎNTREBARE ÎNCUIETOARE

Ce nu-ți lipsește niciodată atunci când pleci de acasă?
Văicăreala, acest sport național.

 

Nu pot trăi fără…

Prietenii mei – 'Pentru mine, ei sunt sarea pământului.'
Cărți – 'Pentru că mi-e frică de prostie ca de o boală.'
Călătorii – 'Pentru că nimic nu deschide mai bine mintea.'

Credit foto: Pro TV