E vremea călătoriilor și puține locuri în România sunt la fel de surprinzătoare ca Bucovina. Mergi la Ciocănești unde vei găsi nu doar cele mai vechi și frumoase meșteșuguri românești, dar și case unice în lume, ”brodate” ca un costum de sărbătoare.  

Umblă vorba că nicio casă din Ciocăneşti nu seamănă cu alta şi m-am convins că nu e doar o vorbă. De cum intri în Ciocăneşti, casele risipite între fâneţe te întâmpină mândre, cu poveşti de demult “scrise” pe pereţi. Broderii complicate, cu simboluri geometrice de o frumuseţe rară, cu flori şi spice de grâu sau boabe de struguri, însufleţesc faţadele caselor. Te plimbi pe uliţe şi rămâi uimit de zugrăvelile minunate, care mai de care mai vii şi mai pline de tâlc. Colo, roata soarelui, pe altă casă, steaua în şase colţuri, peste gard, pe un zid înalt, se arată un brâu din pătrate şi romburi, iar prin curţile vecine se ivesc spice de grâu și flori de câmp. Fiecare familie a pus pe casă un model de suflet, asemeni unui blazon de onoare cu care se mândreşte şi care vorbeşte despre istoria şi tradiţia locurilor.

Oamenii din Ciocănești, mândri de moştenirea lor

Şi alte popoare în lume şi-au pictat casele cu motive tradiţionale, dar nicăieri nu găseşti o armonie şi o îmbinare atât de frumoasă între meşteşugurile localnicilor. Elementele decorative de pe case au fost împrumutate de pe coaja ouălor încondeiate care, la rândul lor, poartă simbolurile brodate pe ia populară. Nu degeaba, Ciocăneşti, singura comună-muzeu în aer liber din ţară, arată ca o ladă de zestre în care locuitorii păstrează tradiţiile lor cele mai frumoase.

ciocanesti 15

Poveştile din bătrâni spun că oamenii locului au avut dintotdeauna obiceiurile lor şi meşteşuguri cum rar găseai prin Bucovina. Numele satului vine de la ciocănarii care lucrau fierul şi făureau arme pentru oastea lui Ştefan cel Mare. Ciocănarii erau şi plutaşi iscusiţi, purtând pe apele Bistriţei până la Dunăre plute încărcate cu lemne şi grâne. Femeile aveau harul lucrului cu acul. Fie că brodau o ie, că împodobeau o bundiţă sau închistreau ouăle de Paşti, ele au ales şi au dus mai departe modele şi culori specifice, deosebite de restul Bucovinei. Negrul este culoarea dominantă, urmată de nuanţe închise de roşu şi verde, punctate pe alocuri de galben.

Cum a apărut prima casă pictată cu motive tradiționale

Tradiţia “închistririi” ouălor e veche de secole, dar obiceiul de a-şi împodobi locuinţele de sărbătoare este mult mai recent. Încântată şi mândră de portul ei popular, Leontina Ţăran s-a gândit să “scrie” pe casă aşa cum ştia să “scrie” cu acul pe altiţa iei. Gospodăria micuţă în care se mutase cu soţul ei trebuia refăcută şi îşi dorea o casă atât de frumoasă, încât şi soarele să se uite la ea. Aşa a apărut în sat prima casă pictată, în anul 1950.

ciocanesti 8 prima casa

Gospodăria Leontinei Țăran

În vremea aceea, după vâltorile războiului şi sărăcia care cuprinsese ţara, oamenii simţeau nevoia să-şi aducă aminte de valorile lor tradiţionale şi de obiceiurile care le înfrumuseţau viaţa. Leontina Ţăran a rugat un meşter din sat să-i picteze casa, dar nu oricum, ci cu motivele naţionale îndrăgite. Dumitru Tomoioagă a încropit şabloane din lemn şi a sculptat modelul în zidăria casei, folosind mortar umed. Când pereţii s-au uscat, tanti Leontina a pictat conturul întărit cu negru şi galben, aşa cum ştia să încondeieze ouăle pentru Paşti. Gospodăria ei a ajuns fruntea satului şi oamenii de vază l-au chemat pe Dumitru Tomoioagă să le picteze şi lor casele.

ciocanesti 10

Obiceiul s-a răspândit, iar azi cu greu găseşti vreo locuinţă cu pereţii goi în Ciocăneşti. Locuitorii se întrec să aibă cele mai frumoase modele şi toate sunt inspirate din motivele tradiţionale. Ba vin la ei oameni iubitori de frumos şi din satele vecine să înveţe meşteşugul. În ultimii ani, pe valea Bistriţei, spre Vatra Dornei, au apărut ici-colo case “ca la Ciocăneşti”, un brand de ţară pe care ar trebui să-l promovăm.

credit foto: Adina Stănilă