Descântecele vechi au puteri magice căutate de știință!

descântecele vechi și puterea lor magică

Femeile din bătrâni știau să rostească versurile și cântecele magice care alungau durerea și febra și care scoteau copiii din boală. Obiceiul se mai păstrează și azi, iar cercetătorii sunt uimiți de efectele pe care le au descântecele vechi folosite și azi nu doar la sate, ci și la orașe. 

Femeile simple din popor au moștenit un tezaur extraordinar cu leacuri, cu fierturi și ceaiuri miraculoase din plante, dar niciunul nu funcționează atât de bine decât atunci când sunt însoțite de descântecele vechi, moștenite din străubi.

Cuvintele sunt magice, iar puterea lor asupra psihicului și asupra sufletului nostru a fost adesea demonstrată de știința de azi. Dar bunicile de la țară știu din vechime cât de puternice sunt descântecele. Nimic nu le poate convinge că sunt doar versuri fără sens.

Pentru ele, formulele magice prin care alungă boala și cheamă spiritele binefăcătoare au rămas la fel de importante precum rugăciunile. Nici nu este de mirare că cele mai multe descântece românești se adresează Maicii Domnului și sfinților tămăduitori. Poate că la niciun alt popor credința în cele sfinte nu se împletește atât de bine cu practicile magice vindecătoare.

Ce valoare aveau descântecele vechi la țară

Descântecul este un text magic, de obicei în versuri, însoțit uneori și de anumite gesturi, despre care se crede că alungă boala, spiritele rele și vrăjile negre. El este adesea confundat cu magia, dar în sufletul bătrânelor de la țară, descântecele au ceva curat și pios, departe de practicile dubioase ale vrăjitoarelor.

Pentru bunicile noastre, descântecele sunt leacuri și sunt vorbele bune de care se agață speranța când nepoții lor sunt bolnavi, când necazurile se țin lanț de casă și când le pier animalele din bătătură.

Gesturile pe care le fac atunci când descântă sunt gesturi domoale și blânde. Ele mângâie fruntea celui suferind, îi suflă ușor să răcorească obrajii aprinși de febră sau aprind o lumânare pe care o țin aproape.

Uneori, fumegă crenguțe de busuioc în timp ce își rostesc descântecele vechi binefăcătoare. Și nu de puține ori, cercetătorii au demonstrat că busuiocul emană uleiuri eterice care combat unele bacterii și viruși.

Descântece puternice de boală și deochi

„La Maica Domnului m-am rugat,/ Maica Domnului m-a ascultat,/ Bolile le-a adunat,/ Departe le-a aruncat,/ Bolile s-au vindecat/ Şi am rămas/ Frumos şi sănătos,/ Curat şi luminat,/ La trup,/ La cap/ Şi la suflet,/ Ca de Maica Domnului lăsat!'

„Fugi deochi,/ Dintre ochi,/ Că te-ajunge-o vacă neagră,/ Cu coarnele să te spargă,/ Să te-azvârle peste mare,/ În pustiu, în depărtare,/ Acolo să pieri,/ Ca ziua de ieri,/ Ca roua de floare,/ Ca spuma de soare,/ Iar capul cel deocheat/ Să rămâie luminat şi curat/ De boală scăpat.'

O energie binefăcătoare ascunsă

În vremurile mai vechi, la sate existau câteva femei care aveau rolul distinct de descântătoare. Acestea nu rosteau niciodată formulele magice și binefăcătoare fără să treacă printr-un ritual de curățare interioară. Se rugau la Maica Domnului, aprindeau lumânări și se rugau pentru 'curățirea' sufletească a familiei pe care veneau să o ajute.

Fără acest ritual prin care încercau să se apropie de Dumnezeu, ele știau că descântecele lor nu aveau nicio putere. Cumva, femeile acelea fără de carte și prea puțin umblate prin lume, știau că puterea vindecătoare a descântecelor are legătură cu tot ceea ce înconjura omul suferind.

Familia trebuia să fie unită, sufletele trebuiau curățate prin rugăciuni, casa trebuia primenită cu fumigații de busuioc sfințit. Iar în toate acestea trebuia să se găsească același fir de energie care le unea pe toate și care echilibra forțele binecuvântate. Fără această credință, versurile magice ale descântecelor nu aveau valoare.

Descântecele restabileau echilibru între minte și trup

Surprinzător este faptul că noile teorii din fizică și matematică vorbesc despre o forță vitală care unește și mișcă natura, ființele și toate fenomenele care ne înconjoară. Lumea nu este doar o colecție de obiecte și ființe fără legătură între ele. Savanții de azi recunosc existența unui flux de energie unitar care străbate totul.

Tot mai mulți cercetători susțin că mintea, sufletul, trupul și tot ce e în jurul nostru se află într-o strânsă legătură care ar putea fi însăși cheia vieții. Descântecele vechi aveau misiunea de a atrage și de a amplifica energia benefică din jur, pentru că nu poți vindeca trupul, fără să vindeci sufletul și mintea.

Cuvintele și gândurile de bine care însoțeau descântecele sunt instrumente care amplifică energiile pozitive. În jurul bolnavului trebuia creată o atmosferă echilibrată, iar formulele ritmice ale descântecelor aveau acest rol și nu de puține ori funcționau cu succes.

foto: 123rf.com