Depresia în timpul sarcinii, întâlnită la peste 10% dintre gravide. Lipsa tratamentului crește riscul de suicid

Depresia în timpul sarcinii, întâlnită la peste 10% dintre gravide. Lipsa tratamentului crește riscul de suicid

Depresia poate afecta pe oricine, indiferent de vârstă sau de sex. La nivel mondial, se estimează că 15% din populație va suferi, la un moment dat, de un episod depresiv. Există însă o categorie aparte de suferinzi, care nu primesc atenția cuvenită sau nu pot urma întotdeauna un tratament corespunzător: gravidele. Statisticile arată că mai bine de 10% dintre femei suferă de depresie în timpul sarcinii. Un caz care a intrat în atenția publică este cel al femeii însărcinate care s-a aruncat în fața trenului, împreună cu cele trei fetițe ale sale, în vârstă de 3, 8, respectiv 10 ani, despre care se suspectează că ar fi suferit de depresie. Femeia a lăsat și un bilet de adio, pe care scria: „Îmi pare rău, nu mai suportam”.

Depresia poate afecta semnificativ relațiile și calitatea vieții gravidei. Netratată ori incomplet tratată, depresia poate avea efecte adverse atât asupra gravidei, cât și pentru făt. În cazuri grave, depresia poate duce la probleme de dezvoltare la copii, dar crește și riscul de suicid, o cauză foarte importantă a decesului matern.

Gabriel Diaconu, psiholog: „Oricât am vorbi de suicid în România, majoritatea oamenilor vor continua să îl judece ca pe un păcat sau aberație”

„Mă uit cu amărăciune la tragedia acestei zile. Că un om se sinucide e suficient de trist. Că se sinucide cu copiii de mână e pe cât de absurd, pe atât de greu de descifrat. Există un singur univers în care așa ceva se întâmplă: anume unul în care a avut loc o reformă a minții, astfel încât protagoniștii sunt convinși că moartea e o soluție, sau că moartea salvează, sau că moartea îndeplinește promisiuni. Cred că femeia a gândit, în tulburarea minții ei, că face un gest matern, altruist. Cred, în același timp, că gestul nu a fost impulsiv. Cred că avea o suferință psihiatrică. Nu cred că era una ascunsă. Era manifestă, știută celor din jur chiar dacă cei din jur n-o vedeau potențial letală. Ceea ce a fost, până la urmă. Nu, aici nu vorbim de selecție naturală, degenerare morală sau suflete vândute. Vorbim de expresia unei boli, interacțiunea ei cu mediul, cu limitele de înțelegere ale culturii dimprejur. Și de indiferența oamenilor vis-a-vis de condiția femeii în general. De durerea psihică a celui însingurat până la punctul de la care nu mai poți duce. Nu scuz fapta. Observ în schimb contextul. Oricât am vorbi de suicid în România majoritatea oamenilor vor continua sa îl judece ca pe un păcat sau aberație, ca pe o slăbiciune sau o trădare. Nimeni nu se va opri să numere. Această femeie devenise mamă la 18 ani. De aici, din traiectoria ei prin viață, din jugul pe care viața îl pune multor femei în Romania, din sărăcia cu duhul, din penuria resurselor începe totul. E doar o altă pată de sânge pe obrazul nerușinat al unei țări care nu face nimic pentru sănătatea mintală a celor nevoiași, sau în nevoie de ajutor. Nu știu să fie o lume mai bună dincolo de moarte. Dar știu că prin moartea lor, astăzi, viața de aici se dovedește un dram mai rea.”, scrie psihologul Gabriel Diaconu pe pagina lui de Facebook.

Depresia în timpul sarcinii: factori de risc și cauze

Potrivit unui studiu publicat în 2016 în British Medical Journal, principalii factori de risc care pot favoriza instalarea depresiei în sarcină sunt:

• Istoricul de tulburări mintale

• Violența domestică

• Stresul și evenimentele de viață importante ori negative

• Statusul socioeconomic scăzut

• Sprijinul social redus

• Vârsta tânără a mamei

Factori precum violența domestică, obezitatea, fumatul și abuzul de substanțe se asociaza și ei cu depresia.

Cum se manifestă depresia în timpul sarcinii

Simptomele descrise mai jos, care se manifestă cu intensitate mare în majoritatea zilelor, de-a lungul a cel puțin două săptămâni, pot ascunde un episod depresiv major. Iată care sunt acestea:

• Dispoziție depresivă. Modificarea dispoziției este însoțită, în mod normal, de o schimbare generală a nivelului de activitate

• Pierderea interesului și a bucuriei

• Energie redusă, ce duce la oboseală crescută și la diminuarea activității

• Concentrare și atenție reduse

• Nivel scăzut al stimei de sine și al încrederii în sine

• Idei de vinovăție și de devalorizare

• Tristețe și pesimism în legătură cu viitorul

• Idei ori acte de autovătămare sau de suicid

• Tulburare a somnului

• Apetit diminuat

Criteriile de determinare a severității unui episod depresiv 

Evaluarea severității depresiei se bazează pe raționamentul clinic și pe numărul, tipul și gravitatea simptomelor:

• Depresia ușoară — prezența a cel puțin patru simptome

• Depresia moderată — prezenta a minimum cinci simptome

• Depresia severă — prezența tuturor simptomelor

National Institute for Health and Care Excellence (NICE – Institutul Național pentru Sănătate și Excelență în Îngrijiri) recomandă ca, la fiecare vizită din timpul gravidității, toți specialistii din sănătate să discute cu femeile despre sănătatea fizica și mintală. Instrumentele standardizate recomandate de NICE, ce pot fi utile în identificarea depresiei, includ:

• Screening prin două întrebari: “În ultima lună, ați fost tulburată pentru că v-ați simțit rău, depresivă ori fără speranță?” și “În ultima lună v-a scăzut sau ați pierdut interesul ori plăcerea pentru activități?” ;

• Instrumentele cu întrebări despre apetit, oboseală ori somn  trebuie interpretate cu prudență, deoarece modificările pot reflecta mai degrabă efectul fizic al sarcinii, nu depresia. Medicii trebuie să identifice și să trateze orice problemă medicala ce ar putea sa produca ori sa contribuie la simptomele depresive, cum sunt, de pilda, anomaliile tiroidiene, deficiența de fier, greata si varsaturile din sarcina.

Cum se tratează depresia în timpul sarcinii

Tratamentul poate începe în orice etapă, în functie de severitatea afecțiunii. Ghidurile NICE recomandă educație axată pe depresie, incluzând consiliere cu privire la modalitatea de recunoastere a simptomelor și a efectelor pe termen scurt și lung asupra mamelor, copiilor și întregii familii.

Medicii trebuie să exploreze împreună cu pacientele gravitatea simptomelor de depresie și să revizuiască preferințele de tratament pentru a lua în comun decizii în legătură cu terapia. De asemenea, sprijinul familiei joacă un rol foarte important.

Femeile cu depresie ușoară pot beneficia de terapii psihologice de tipul autoajutorului ghidat, iar cele cu formă ușoară și moderată au la dispoziție procedee de mai mare intensitate, precum psihoterapia cognitiv-comportamentală (TCC) ori cea interpersonală.

De obicei, va fi nevoie de antidepresive pentru femeile cu depresie severă sau pentru cele care fie nu răspund numai la psihoterapii, fie nu vor să aștepte minimum 12 săptămâni pentru ca terapiile să aibă efect.

Femeile care nu răspund la tratamentele de primă linie au multiple comorbidități psihiatrice sau prezintă tulburare bipolară și pot necesita tratament psihiatric. În cazurile de depresie severă poate fi necesară spitalizarea, mai ales pentru pacientele cu tendințe de suicid sau care nu răspund corespunzător la tratamentul aplicat.