Denia Canonului cel Mare îndeamnă la meditație

Denia Canonului cel Mare

Cea de-a cincea săptămână a Păresimilor, adică a Postului Paștilor reprezintă un moment de maximă pocăință pentru credincioși. Biserica Ortodoxă ține Denia Canonului cel Mare. Este cunoscută și ca Denia Canonului Sfântului Andrei Criteanul. Acest Canon se citește, pe frag­mente, în prima săptămână a Postului Mare, lunea, marțea, miercurea și joia, în cadrul Pavecerniței. Și, în întregime, la Denia de miercuri, din săptămâna a cincea a Păresimilor, la Utrenie. În acest an, se va oficia pe 10 aprilie.

Ce înseamnă Denia Canonului cel Mare

Este vorba despre o slujbă oficiată numai în perioada Postului Sfintelor Paști, rânduită să îndemne credincioșii la meditație și căință. Este o Utrenie de post, formată din două piese imnografice deosebit de frumoase, Canonul cel Mare al Sfântului Andrei Criteanul/Cretanul și Acatistul Bunei Vestiri, atribuit Patriarhului Serghie al Constantinopolului.

Sufletul credinciosului are acum oportunitatea de a cunoaște profunzimea Tainei mântuirii, dar și pilda vieții Cuvioasei Maria Egipteanca, un model de pocăință și smerenie. Este „cheia' ce deschide calea către Taina Învierii. Canonul în sine este alcătuit din nouă cântări. Printre troparele acestora este intercalat periodic stihul „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!', însoțit de o metanie până la pământ. Canonul poartă denumirea de „cel Mare' și pentru lungimea lui, dar și pentru profunzimea pildelor pe care le oferă.

În această slujbă se împletesc cele mai importante teme biblice, precum Raiul, căderea în păcat, Potopul, pământul făgăduinţei. Foarte interesant este că cei ce participă la slujbă nu sunt simpli spectatori, ci simt farmecul inegalabil al călătoriei spirituale de la facerea lumii până la viaţa veşnică. Fiecare eveniment este prezentat ca o realitate a vieţii, lăsând credinciosul să conştientizeze păcatul, să se pocăiască şi să aştepte mila lui Dumnezeu.

O bijuterie literară dedicată credinței

În prima săptămână a Postului Paștelui și în miercurea celei de-a cincea, în bisericile ortodoxe răsună una dintre cele mai frumoase slube, cunoscută și sub numele de „Canonul lacrimilor'. Este vorba despre o capodoperă literară, o bijuterie în versuri, scrisă de Sfântul Andrei Criteanul, Arhiepiscopul Cretei.

Iar Canonul cel Mare este considerat a fi cea mai profundă creație imnografică din întreaga literatură creștină. Este un imn liturgic din peste 250 de stihuri, organizate în 9 cântări. Fiecare cântare începe cu un irmos. Mai precis cu o trimitere către ceea ce urmează, încheindu-e cu două laude de cinstire, adresate Sfintei Treimi şi Maicii Domnului. Frumusețea și profunzimea versurilor impresionează până la lacrimi orice credincios. Deschide astfel calea către lumina Învierii.

Acest Canon prezintă istoria mântuirii neamului omenesc, de la căderea în păcat a lui Adam şi a Evei, până la Pătimirile lui Iisus şi Învierea Sa. Sfântul Andrei Criteanul reamintește figurile importante ale Vechiului şi Noului Testament, care s-au remarcat printr-o viaţă sfântă și personaje păcatoase, care au pierdut calea lui Dumnezeu, dar care pocăindu-se au devenit modele de urmat. Autorul ne îndeamnă să învățăm din exemple, să urmăm pildele și să evităm abaterile de la calea cea dreaptă, pentru a căpăta harul divin.

Cine a fost Andrei Criteanul

Sfântul Andrei Criteanul s-a născut în Damasc, prin anii 660, într-o familie creştină, și a beneficiat de o educaţie aleasă. Se spune că, până pe la vârsta de 10 ani, ar fi fost mut. Dar, la Sfânta Liturghie din Biserica Sfântului Mormânt de la Ierusalim, unde a fost dus de către părinții săi, a căpătat darul vorbirii. După moartea părinților, s-a călugărit și, mai târziu, a ajuns arhiepiscop al Cretei. Pentru că a încălcat hotărârile sinodului, s-a retras în căință la o mânăstire și astfel a luat naștere marea lui capodoperă, păstrată în tezaurul bisericesc sub numele de „Canonul Sfântului Andrei Criteanul'.

Prezența la Denia Canonului cel Mare este obligatorie pentru orice bun credincios.

Sursa foto: pravmir.com