De ce nu avem amintiri de când eram bebeluși

De ce nu avem amintiri de când eram bebeluși

Nimeni nu poate avea amintiri din copilăria timpurie, din primele zile în brațele mamei și nici din primele zile de grădiniță. Puțini oameni își amintesc vag câte ceva mai devreme de vârsta de 3 sau 4 ani, iar acesta rămâne unul din marile mistere ale creierului uman.

 

Creierul bebelușilor este ca un burete, care dezvoltă 700 de conexiuni neuronale la fiecare secundă și absoarbe milioane de informații din mediul înconjurător într-un singur minut. Cu toate acestea, nu poate transforma ceea ce învață în amintiri bine conturate, pe care să le accesăm mai târziu, în perioada adultă.

Este unul dintre cele mai mari secrete ale organismului uman, analizat de numeroși psihologi și oameni de știință. Freud a fost primul care i-a dat acestui fenomen un nume și i-a spus 'amnezia copilăriei'. Dar cauzele sunt mai greu de aflat.

Limbajul, strâns legat de amintiri

Se presupune că bebelușii nu pot păstra în amintire evenimentele din viața lor deoarece nu stăpânesc limbajul. Până la vârsta de 3 sau 4 ani când încep să vorbească mai bine, nu se pot forma nici amintirile.

Limbajul ne ajută să ne ordonăm gândurile și să le stocăm. În absența lui, tot ceea ce învățăm este mai greu de clasificat și memorat.

Pe de altă parte, dacă părinții le povestesc mai târziu despre anumite momente din copilăria timpurie, copiii încep să își creeze amintiri false, bazate pe ceea ce li se spune.

Văzul, cel mai important pentru bebeluși

În creierul sugarilor, sunt foarte active la început zonele care procesează informațiile vizuale și  cele care îl ajută să se adapteze la stimuli noi. Atenția internă, după cum o numesc specialiștii, adică acea capacitate care ne ajută să stocăm amintirile, nu este dezvoltată în primii ani de viață.

Creierul funcționează diferit în copilărie

Omul se naște cu aproximativ 10 miliarde de neuroni, iar creierul formează legături neuronale în exces în primii ani de viață pentru a se putea dezvolta. De aceea, se spune că imaginația copiilor nu are limite.

Când sunt mici, ei observă lumea și văd numeroase scenarii prin care aceasta se poate transforma, susține psihologul Alison Gopnik. Pe măsură ce ne maturizăm, punem frâu imaginației și învățăm să ne adaptăm la tiparele sociale din mediul nostru.

În copilărie, însă, când apariția de noi sinapse este deosebit de rapidă, capacitatea de a stoca amintiri este foarte redusă. Dar sunt stimulate imaginația și creativitatea și nu de puține ori copiii mici pot avea viziuni geniale asupra lumii.

sursa foto: 123rf.com