De ce ne e teamă de ceasul rău!

De ce ne e teamă de ceasul rău!

Ceasul rău este momentul acela nefericit în care se întâmplă o nenorocire pe care nu o poți împiedica. Este fatalitatea, ghinionul și soarta rea a omului care nu poate face nimic pentru a-și schimba destinul.

 

'Din bătrâni se spune/ că sunt ceasuri bune/ și că rele sunt./ Vai de-acei ș-acele/ care-n ceasuri rele/ zic vreun cuvânt!'

Așa se sfârșește o poezie a lui Vasile Alecsandri inspirată din credința populară conform căreia cine vorbește cu teamă în ceasul rău, cobește și aduce năpasta asupra lui și asupra celor pomeniți.

Dar ceasul rău nu este asociat numai cu păcatul de a cobi. Iată ce semnificații mai are această sintagmă în superstițiile și în credința populară.

Ceasul rău, o forță malefică

Dincolo de a fi un simplu moment nefericit în timp, ceasul rău este văzut în tradiția populară drept o energie malefică. El putea lua înfățișarea unui duh rău, a unui monstru cu capul cât banița, cu gheare și blană, gata să atace și să lovescă oamenii. Ceasurile rele erau asociate cu moroii, cu strigoii și cu știmele apelor, iar cine încerca ceva dificil în aceste momente risca fie să se accidenteze, fie să se îmbolnăvească sau chiar să își piardă viața.

Bolile veneau la ceas rău

Forța malefică a ceasurilor rele aducea bolile, necazurile, durerile de tot felul, de la cele ale trupului, la cele ale sufletului.

Oamenii din popor se temeau mai ales de infirmități și neputințe pe care le putea aduce ceasul rău. Exista superstiția că pruncii născuți la ceas rău aveau să aibă beteșuguri, un picior plăpând, un ochi care nu vede bine sau diformități mult mai grave.

Cele trei ceasuri rele de la miezul nopții

Tot în credința populară, dar și în superstițiile de azi, există teama de cele trei ceasuri rele care începeau la miezul nopții și țineau până la ora 3 dimineața. Dacă auzeai cumva vreun cocoș speriat, cântând la miezul nopții, era vorba de lucrătura necuratului.

Oamenii se temeau că în ceasurile rele se deschid porțile spre tărâmurile de dincolo și vin printre oameni duhurile și demonii, fantomele și spiritele rătăcitoare care le luau viața și mințile. În aceste ceasuri rele, nimeni nu trebuia să umble de unul singur prin locuri pustii.

Iar, dacă aveai neșansa să te afli singur în aceste momente, singura salvare era rugăciunea către Dumnezeu și o cruce sfințită.

Tradiția populară spune că în nopțile de marți și de sâmbătă se întâmplă  cel mai adesea să fie cele trei ceasuri rele, mai ales dacă e Luna nouă și cerul întunecat.

Teama profundă de ceasul rău a rămas până azi puternică în conștiința populară. Și azi, când cineva are un accident sau moare în mod năpraznic, pomenim ceasul rău drept cauza cumplită a nenorocirii. Ceasul rău este unul dintre instrumentele destinului implacabil. În superstițiile românești se mai spune că îți țiuie urechile din senin când vine ceasul rău și atunci trebuie să te păzești de ce e mai rău!

sursa foto: 123rf.com