De ce este bine să mănânci pască în ziua de Paște. Ce spun legendele biblice!

de ce este bine să mănânci Pască în ziua de Paște

Află cea mai veche legendă care ne-a învățat că este bine să mănânci pască în ziua de Paște și care sunt semnificațiile vechi ale acestui preparat tradițional. 

Una dintre cele mai frumoase povești din vremurile biblice ne arată care este semnificația tradițională pe care pasca o avea în vremuri vechi și totodată de ce este bine să respecți acest obicei și să mănânci pască.

Povestea spune că, într-o zi, Iisus ar fi poposit cu ucenicii săi în casa unui om gospodar, care le-a oferit găzduire peste noapte. A doua zi, omul le-a pus merinde în traistă la fiecare, să aibă de drum lung, iar printre bucatele pe care le-a dat apostolilor și lui Iisus se aflau și bucăți de pâine. La plecare, omul l-a întrebat pe Mesia când va fi Paștele, iar El i-a răspuns că atunci când vor găsi pâine, atunci vor putea mânca Paști.

La primul popas, apostolii au găsit în traistă pâine și au împărțit merindele cu cei care se adunaseră să asculte învățăturile Mântuitorului. De atunci, femeile fac această pâine curată care este dusă la biserică în noaptea de Înviere să fie sfințită și apoi gustată de toți credincioșii.

De unde vine termenul de pască

Etnologul Marian Florea este de părere că termenul de pască vine de la Pesah, sărbătoarea evreilor care marchează eliberarea de sub domnia egipteană și care începe cu o cină ritualică Paștele.

Alți cercetători sunt de părere că termenul provine de la un cuvânt evreiesc foarte vechi prin care era denumit mielul sacrificat. La plural, pasca devine paști, așa cum este cunoscută din vechime pâinea sfințită care se împărțea la biserică, în ziua Paștelui.

Prima consemnare istorică

Dacă la evrei pasca este un aluat nedospit, copt în foi subțiri, cu care se mănâncă friptura de miel, la români, pasca a căpătat o formă tot mai bogată și a fost umplută cu brânză, după tradiția plăcintelor ciobănești.

Istoria consemnează un episod interesant legat de tradiția paștilor. Pe când se afla în picioare încă Mitropolia Vicinei, pe malul Dunării, pe lângă Călărași, un grup de credincioși de la nord de Dunăre vin să se închine mitropolitului cu daruri, printre care și o pască frumos învârtită, umplută cu brânză și decorată cu o cruce din aluat.

Totul se întâmpla pe la anul 1000, când aici a fost numit primul mitropolit al românilor, de către Bizanț. Episodul se află scris în arhivele Patriarhiei Ecumenice și demonstrează că pasca la români este, poate, cel mai vechi preparat cu care se sărbătorea Învierea Domnului, poate la fel de vechi precum ouăle înroșite.