De ce apar halucinațiile

De ce apar halucinațiile

De se întâmplă să ai „vedenii', să știi că nu-i de bine. Și nu înseamnă neapărat că mintea a luat-o razna, ci poate fi vorba despre boli foarte grave, care au drept simptom halucinațiile.

Momentele în care cuiva i s-au năzărit tot felul de lucruri, fără ca asta să i se întâmple în somn, pot fi cumplite. Mai ales când și conștientizează diferența dintre delir și realitate. De cele mai multe ori, astfel de stări sunt asociate cu bolile mintale, mai ales cu schizofrenia. Însă nu întotdeauna e valabilă asocierea. Căci mintea ne mai joacă feste și în cazuri în care organele interne au de suferit și dau semnale prin dereglări la nivel psihic.

Să vezi și să nu crezi

Când cineva percepe evenimente sau lucruri care nu există înseamnă, potrivit specialiștilor, că suferă de o tulburare psihică, numită halucinație. Aceasta poate implica atât văzul, cât și auzul, senzația de atingere, mirosul și chiar gustul unor imagini ireale. Cele mai frecvente sunt halucinațiile auzite. Nu degeaba se folosește ironic expresia „auzi voci'. Deși atribuite de obicei celor care suferă de schizofrenie, asemenea stări apar și în cazul unor alte boli de natură psihică, precum tulburările bipolare, depresiile, maniile, dar și în boli interne. Cercetătorii cred că la originea halucinațiilor s-ar afla anumite dereglări în biochimia cerebrală, în special în producția de dopamină, hormon așa-numit al fericirii, alături de serotonină. De aceea, la primele semne de halucinații, este indicat un control psihiatric, dar și de medicină internă. Vedeniile mai apar și în perioadele de sevraj ale alcoolicilor, în special după ce aceștia renunță o vreme la viciu. Starea poartă numele medical de delirium tremens, iar bolnavul tremură și vede vietăți ale căror nume încep cu litera „ș', precum șoareci, șobolani sau șerpi. Trebuie făcută diferența între trăirile pe care suferindul le vede și le simte aproape reale și așa-zisele pseudohalucinații, prin care bolnavul știe că doar în mintea lui se produce totul, văzând și auzind cu ochii și cu urechile minții.

Cine e de vină că apar halucinațiile ?

Cel mai des întlnite sunt halucinațiile auditive și vizuale. Mai rare sunt cele legate de miros sau de gust. La dependenții de droguri ușoare, de alcool sau de medicamente, halucinațiile se manifestă prin imagini distorsionate, halouri în jurul surselor de lumină. Drogurile mai puternice sau alte stimulente pot cauza și apariția sunetelor ireale. În plus, apare senzația de prezență a unor gândaci sau a altor insecte sub piele. Epilepsia este o altă problemă care poate duce la halucinații, de tip olfactiv însă, din cauza tulburărilor care apar la nivelul lobului temporal. Valorile anormale ale creatininei și ureei serice care, de obicei, indică insuficiența renală și caracteristice marilor consumatori de proteine, pot duce la apariția halucinațiilor vizuale. Și stările febrile, narcolepsia, orbirea sau surditatea pot declanșa astfel de trăiri. Insuficiența hepatică, dar și stadiile avansate ale cirozei decompensate (encefalopatia hepatică) dau confuzii și halucinații. Unele forme de meningită, cancerul la nivelul creierului și SIDA pot avea astfel de manifestări. Totuși, dacă te numeri printre cei care aud voci, e foarte posibil să fi băut prea multă cafea. Cinci căni pe zi sunt deajuns ca să te facă să auzi ce nu există.

Hiperparatiroidismul dă bătăi de cap

„Este o afecțiune cauzată de tumorile noncanceroase ale glandelor paratiroide. Este a treia cea mai frecventă afecțiune endocrină, după diabet și disfuncțiile tiroidiene. Boala este cauzată de secreția în exces a hormonului paratiroidian, care asigură reglarea repartiției calciului și fosforului în organism. Se caracterizează prin afectarea oaselor și poate afecta aparatul renal, prin nefrolitiază recidivantă, nefrocalcinoză sau insuficiență renală cronică. Boala se poate manifesta prin calcificări conjunctivale, dureri osoase, hipertensiune, tulburări gastrointestinale și de dispoziție, ulcer, confuzie, halucinații, acestea din urmă fiind cauzate de hipercalcemie. Tratamentul chirurgical e indicat când calcemia este cu 1 mg peste limita superioară a normalului, când crește anormal cantitatea de calciu din urină sau dacă este afectată funcția renală a pacientului.', spune dr. Camelia Valentina Cimpoeșu – specialist endocrinolog, Centrul Medical Focus.

Sursa foto: theconversation.com