Poveste de viață: Darurile vii sunt minunate. Dar depinde cine le primește

Darurile vii

Darurile vii ar trebui să nu le fie permise oricăror persoane. Totuși, sunt unele, precum Dana, pentru care darurile vii sunt cele mai frumoase. A găsit-o pe stradă, pe când abia începuse să vadă și învăța cu stângăcie să pășească. Și prietenia lor ține de 13 ani. Daniela își iubește pisica nespus de mult, iar recompensa e pe măsură.

„Mi-e tare greu să-mi scot din minte după-amiaza aceea de iarnă gri, mohorâtă, în care stropii mărunți și vântul rece nu te lăsau nici să respiri.

Darurile vii îți ies în cale

Mergeam îngândurată pe stradă, iar atmosfera încărcată parcă accentua starea mea proastă din acea zi. Era 5 decembrie. Nu prea aveam bani să cumpăr cadourile pe care le-aș fi dorit pentru cei dragi și, mai mult, nici nu mă așteptam să primesc ceva în dar, în Ajunul Sfântului Nicolae. În drumul meu, am trecut pe lângă o biserică. M-am închinat și, la numai câțiva pași distanță, am auzit niște scâncete, ca de copil. M-am speriat la început, apoi m-am apropiat de cutia din carton, de unde se auzeau sunetele acelea stridente. Când colo, ce să vezi?! Erau 3 puiuți de pisică zgribuliți. Nu eram eu o mare iubitoare de animale, dar nici nu aveam inima de piatră. Prin urmare, am luat cutia în brațe și m-am oprit la primul cabinet veterinar.

După faptă și răsplată

Medicul a fost surprins de gestul meu, m-a informat că pisoiașii aveau mai puțin de o lună și mi-a zis că, dacă vreau să-i iau acasă, trebuie să fiu conștientă de ce va urma. Am golit portofelul la cabinet, m-am «înarmat» cu toate cele necesare și am pornit spre casă. Nepoțelele mele au fost mai mult decât fericite când au descoperit ce cadou prețios le-a adus Moșul Nicolae. Mai puțin s-au bucurat părinții lor. Iar eu m-am pricopsit cu Țuța. Au urmat luni în care hrănitul cu seringa și cu biberonul, vizitele la veterinar, deparazitările făceau parte din rutina zilnică.

În plus, hrana pentru animale nu reprezenta niciun interes, așa că mofturoasa mea primea tot ce era mai bun la masă. Dar merita orice sacrificiu din partea mea. Și, uite-așa, au trecut 13 ani. În fiecare an, de Sfântul Nicolae, facem petrecere pentru cei mai jucăuși membri ai familiei noastre. Din nefericire, Muți și Sile nu vor mai fi anul acesta cu noi. Unul a murit anul trecut, în decembrie, iar celălalt acum două luni. Bătrânețea și-a spus cuvântul. Și mă gândesc cu groază că va veni clipa în care nici Țuța nu va mai fi. Căci o prietenă mai apropiată ca ea nu există.

Pisicile sunt medici adevărați

De când o am pe ea, nu mai știu ce înseamnă durerea sau tristețea. Oricât de supărată aș fi, ea știe să mă scoată din starea proastă și să-mi redea zâmbetul pe buze. Dacă mi-e rău, simte și vine imediat lângă mine, se răsfață și se așază exact acolo unde mă doare. Nici cel mai puternic medicament nu are un asemenea efect. Din păcate, e foarte greu să o surprind în fotografii. Cum vede aparatul, se ascunde. Acum nu-mi rămâne decât să mă bucur din plin de prezența ei, atât cât va mai avea de trăit și să adun cât mai multe amintiri frumoase.'

Sursa foto: 123rf.com