Cum tratezi problemele de auz

Cum tratezi problemele de auz

Problemele de auz au devenit tot mai frecvente. Din nefericire, afectează mulți copii. Există însă soluții pentru a le combate, dacă sunt depistate la timp.

Auzi bine?

Totul începe de la un banal țiuit în urechi, de la senzația de urechi înfundate, de la o durere trecătoare, de la dificultatea de a înțelege ce spun cei din jur… Pierderea auzului înseamnă scăderea bruscă și, în cele mai multe cazuri, treptată a percepției sunetelor. Aceasta afectează persoane de toate vârstele, situându-se pe al treilea loc în clasamentul bolilor cronice la vârstnici. 40% dintre cei trecuți de 65 de ani și cam 80% dintre cei peste 80 de ani suferă din cauza surdității. Și pediatrii trag un semnal de alarmă. Tot mai mulți copii se nasc cu deficiențe de auz, iar problemele acestora pot rămâne nedepistate chiar și până la doi ani! Trist este faptul că persoana care surzește nu își dă seama întotdeauna de acest lucru, poate doar când situația se complică foarte mult. Iar la bebeluși e și mai greu de depistat o problemă de acest gen.

Așa depistezi surditatea

Sunt diferite metode prin care se pot descoperi deficiențele de auz, indiferent de vârstă. Încă din primele zile de viață, în maternități, se face un test pentru determinarea eventualelor probleme. Și asta pentru că testarea auzului la copiii între o lună şi şase ani se dovedeşte a fi dificilă chiar şi pentru specialişti. Prin urmare, testarea se efectuează în somn, fără niciun risc. Astfel se pot descoperi posibile afecțiuni ale urechii medii, interne sau ale nervului auditiv. Copiilor mai mari de patru ani li se poate verifica auzul prin audiometria comportamentală sau prin joc. Indiferent de vârstă, testul „șoptitului' poate scoate la iveală deficiențe de auz de la distanțe mici. Există și metode care necesită participarea activă a pacientului, precum audiometria tonală, care oferă informații despre întreg sistemul auditiv. Timpanometria, reflexul stapedian sau acustic și otoemisiunile acustice identifică, la rândul lor, deficiențele de auz. În cazuri speciale, se recomandă tomografia sau rezonanța magnetică nucleară. În urma testelor, medicul ORL-ist stabilește diagnosticul. Apoi, după caz, acusticianului audioprotezist îi revine sarcina de a verifica diagnosticul precis şi audiograma și, în funcție de tipul şi gradul pierderii auditive, alege aparatul auditiv şi reglajele optime pentru o protezare eficientă. Sunt diferite tipuri de proteze decontate prin CNAS. Pentru că, la copii, pierderea auzului duce la defecte de vorbire și chiar la dezvoltarea intelectuală precară, este neapărat necesar controlul de specialitate și, acolo unde este cazul, intervenția chirurgicală de implant cohlear.

Când se impune protezarea

„În cazul copiilor, identificarea timpurie a pierderii auditive este esențială pentru o reabilitare de succes. Sabilirea gradului de hipoacuzie trebuie să se facă până la vârsta de 3 luni, protezarea la 6 luni iar logopedia trebuie să înceapă la 9 luni. Protezarea se face chiar și în cazul hipoacuziilor ușoare, pentru ca ei să își poată însuși limbajul. Aparatele auditive se pot adapta oricărui grad de pierdere auditivă. Totuși, când pierderea auditivă depășește 80dB, după o perioadă de utilizare a aparatului fără rezultate satisfăcătoare, soluția este implantul cohlear. Din fericire, există mai multe clinici unde această intervenție se realizează cu succes. Aparatele auditive se aleg în funcție de pierderea auditivă, dar și în funcție de conformația anatomică a fiecărui pacient. Sunt aparate intraauriculare (în conductul auditiv) și retroauriculare (în spatele pavilionului urechii). Acestea se adaptează personalizat pentru fiecare pacient. Indiferent de vârstăi, cu cat reabilitarea se face mai rapid de la stabilirea perderii auditive, cu atât rezultate vor fi mai bune.', spune Anca Ciurlău, audiolog, Cochleea SRL.

Sursa foto: pixshark.com