Cum recunoști carența de fier: 10 simptome că duci lipsă de acest mineral

Cum recunoști carența de fier: 10 simptome că duci lipsă de acest mineral

Carența de fier apare atunci când organismul nu beneficiază de un nivel optim din acest mineral, ceea ce duce la scăderea numărului de globule roșii, manifestată prin diverse simptome neplăcute. Fierul este necesar pentru producerea de hemoglobină, o proteină din celulele roșii care ajută la transportul substanțelor nutritive și al oxigenului către țesuturi și organele vitale.

Dacă nivelul de hemoglobină este scăzut, atunci funcțiile organismului au de suferit, iar acest fenomen poartă denumirea de anemie. Deși există mai multe tipuri de anemie, cea prin carență de fier este cel mai des întâlnită la nviel mondial.

Principalele cauze ale anemiei prin carență de fier sunt dietele restrictive, boala inflamatorie intestinală, sarcina, menstruația abundentă sau hemoragiile de altă natură. Indiferent de cauză, carența de fier se manifestă prin simptome care pot afecta calitatea vieții. Acestea variază în funcție de gradul de severitate al anemiei, de modul în care evoluează, de vârstă sau de starea generală de sănătate.

Deficiența de fier poate fi cauzată de mai mulți factori și se manifestă în mai multe etape. Pe scurt, deficiența de fier este împărțită în trei stadii, care diferă între ele prin gradul de severitate:

  • Stadiul I al deficienței de fier: acesta presupune o deficiență de fier ușoară, mai precis stadiul I reprezintă o deficiență de fier stocat. În acest caz nivelul de feritină (unul din cei doi compuși- feritină și hemosiderină- în care este depozitat fierul intracelular) este sub 30 µg/l.
  • Stadiul II al deficienței de fier: stadiul II al deficienței de fier este reprezentat de o deficiență ușoară-spre-moderată, combinată cu o funcționare defectuoasă a formațiunii de hemoglobină/anemie. În acest stadiu, celulele nu primesc suficient fier, iar corpul nu poate mobiliza rezervele de fier stocate în „trezorerie' (ficat și splină) suficient de repede. Saturația de transferină, unde transferina este o proteină de legare plasmatică a fierului, este sub 20%.
  • Stadiul III al deficienței de fier: stadiul III reprezintă o deficiență gravă de fier, situație în care valorile hemoglobinei sunt sub 10g/dl. Nivelele de hemoglobină se află considerabil sub valorile standard, combinate cu o anemie cauzată de deficiența de fier severă. Simptomele, cum ar fi tulburări ale somnului, migrene, oboseală, căderea cronică a părului, unghii moi, etc. apar din ce în ce mai des.

Pentru că am menționat mai sus termenul de „anemie' corelând-o cu deficiența de fier este important să clarificăm un aspect: anemia nu este o boală, ci un semn de boală.

Este un semnal de alarmă, care trebuie tratat pentru a evita potențialele boli ce pot apărea ca urmare a unor deficiențe ignorate, devenite severe. Anemia înseamnă, pe scurt, scăderea nivelului hemoglobinei și a hematocritului sub anumite valori considerate normale pentru o vârstă sau sex. Din cauza acestei mici „probleme logistice', oxigenul care sigură buna funcționare a organismului ajunge mai greu la țesuturi- de aici și funcționarea deficitară a unor țesuturi.

 

Anemia prin carența de fier


Anemia prin carenţă de fier este o afecţiune des întâlnită în rândul acestei categorii de populaţie, de aceea recomandarea medicilor este efectuarea cu o frecvenţă anuală a testelor necesare în vederea urmării unui tratament corespunzător.

Potrivit rezultatelor cercetării, femeile intervievate cu vârsta cuprinsă între 25 şi 35 de ani, cunosc faptul că anemia poate fi cauzată de lipsa de fier din organism şi sunt conştiente de importanţa unui nivel optim de fier pentru sănătate. Cu toate acestea, deşi aproximativ 60% dintre respondente au menţionat la cel mai recent consult medical efectuat dintr-un alt motiv şi că suferă de lipsă de energie şi de performanţă în activităţile zilnice, precum şi că prezintă o stare de slăbiciune fizică, numai 13% dintre acestea au spus că ar merge special la medic pentru a investiga aceste simptome.

Fierul este un element indispensabil unei vieţi normale, deoarece este necesar pentru producţia de energie în toate organele. Mai mult, fierul participă în calitate de catalizator la multe reacţii care asigură dezvoltarea şi funcţionarea normală a organelor. De aceea, atunci când fierul lipseşte, întreg organismul suferă, dar anemia – adică scăderea numărului globulelor roşii şi a hemoglobinei – apare târziu.

Anemia prin carenţă de fier afectează mai ales femeile tinere, înainte de menopauză, deci pe cele active, din cauza pierderilor lunare de sânge, a sarcinii, naşterii şi alăptării. Riscul lipsei de fier creşte la această categorie de persoane în cazul curelor de slăbire şi al dietelor vegetariene greşit aplicate.

Anemia prin carenţă de fier se manifestă printr-o stare de oboseală cronică, lipsă de energie şi dureri de cap care duc la o performanţă scăzută în realizarea activităţilor zilnice. Mai mult decât atât, pacientele care suferă de anemie au tenul palid şi prezintă o stare de slăbiciune fizică, stări de ameţeală, probleme digestive şi dereglări menstruale. De asemenea, pot apare modificări ale unghiilor şi căderea părului. La copil, mai ales la cei mici, carenţa de fier poate influenţa dezvoltarea fizică şi intelectuală.

O situaţie specială este cea a femeilor gravide. Dacă acestea au carenţă de fier, dezvoltarea fătului în ultimul trimestru de sarcină suferă, iar după naştere cantitatea de fier redusă din laptele matern amplifică tulburările de dezvoltare fizică şi intelectuală ale sugarului.

Analizele complete pentru evaluarea fierului din organism ar trebui realizate în fiecare an.

Carenţa de fier poate fi bănuită atunci când sunt remarcate oboseala fizică şi psihică nejustificate, paliditate, modificări ale unghiilor şi căderea părului. Aşa cum am spus, riscul este mai mare la femeile tinere, mai ales la cele gravide şi la cele care alăptează. Confirmarea carenţei de fier se face printr-un set de analize de laborator: măsurarea hemoglobinei, evaluarea depozitelor de fier din organism prin determinarea feritinei şi a fierului disponibil prin determinarea saturaţiei transferinei.

Doar una din patru femei merge la consultaţii anual, în vreme ce 80% din respondente merg la medic mai degrabă pentru urgenţe. Este unul din motivele pentru care anemia şi deficitul de fier sunt frecvent ignorate şi rămân netratate. Tratamentul este extrem de eficient şi poate fi făcut cu medicamente administrate pe cale orală sau intravenoasă. Are însă o durată de trei luni, deoarece trebuie asigurată refacerea nu numai a numărului de hematii ci şi a depozitelor de fier.

Potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, aproximativ 30% din populaţia din întreaga lume suferă de anemie, 2 miliarde de persoane, iar 50% dintre aceste cazuri sunt corelate cu lipsa unui nivel optim de fier în organism.

Anemiile se pot clasifica în funcţie de dimensiunile hematiilor, de încărcătura în hemoglobină şi de aspectul microscopic al frotiului de sânge periferic în:

  • Anemii hipocrome, microcitice. Eritrocitele sunt mici şi sunt sărace în hemoglobină, de unde aspectul pal, cu coloraţie redusă faţă de normal. Astfel de anemii sunt:
    • anemia prin deficit de fier
    • anomalii genetice: siclemie, talasemie.
  • Anemii macrocitice. Eritrocitele sunt mai mari faţă de normal şi mai puţine. Se datorează deficitului de maturare a ADN-ului eritrocitar. Astfel de anemii sunt:
    • anemia megaloblastică – în deficit de vitamină B12 sau acid folic. Pot să apară şi în alcoolism, boli cronice de ficat, anorexie nervoasă, hipotiroidism, reticulocitoză şi alte boli hematologice.
    • anemii prin maturarea deficitară a hematiilor, cu producere scăzută.
  • Anemii normocitice, normocromice. Hematiile sunt mai puţine, dar sunt normale în dimensiuni şi conţinut în hemoglobină. Astfel de anemii sunt:
    • anemia consecutivă unei pierderi recente de sânge
    • anemia hemolitică
    • anemia din boli cronice
    • anemia din insuficienţa renală
    • anemiile autoimune
    • anemiile din boli endocrine (hipofizare, tiroidiene, suprarenale, testiculare)
  • Anemii cu tablou mixt
  • Anemia sideroblastică – anemie rezultată prin ineficienta utilizare a fierului, care este în cantităţi suficiente sau în exces (cu hemocromatoză). Este caracterizată prin apariţia sideroblaştilor inelari (eritroblaşti care au împrejurul nucleului mitocondrii pline cu fier). Poate fi congenitală, când ia forma unei anemii microcitice, hipocrome, sau dobândită (asociată sindroamelor mielodisplastice sau produsă de medicamente sau toxine), când ia forma unei anemii macrocitice

 

Carența de fier: 10 simptome că ai lipsă de fier în organism


Când organismul nu asimilează acest mineral, pot să apară probleme de sănătate serioase.

Deși la început poate să nu pară serioasă, deficiența de fier din organism poate conduce la o afecțiune gravă, și anume la anemie. În fiecare zi pierdem fier în diferite moduri, așa că este important să prevenim și să tratăm această situație, pentru a evita declanșarea unor probleme de sănătate serioase.

Deficiența de fier apare atunci când organismul nu asimiliează acest mineral, care este responsabil pentru producerea hemoglobinei – o proteină prezentă în celulele din sânge care permite transportul oxigenului în organism. Absența hemoglobinei face ca mușchii și țesuturile să funcționeze anormal, ceea ce conduce la anemie.

Iată 10 semne care te anunță că ai lipsă de fier:

  • Oboseala nejustificată – mai bine de jumătate dintre persoanele anemice se confruntă cu oboseala. Din cauză că organismul duce lipsă de hemoglobină, țesuturile și mușchii nu primesc suficient oxigen, astfel că te simți lipsită de energie. În pus, inima trebuie să facă eforturi mai mari pentru a transporta oxigen în celule, iar asta nu face decât să te obosească și mai tare. Cum oboseala a devenit deja parte din stilul de viață modern, puțină lume mai acordă importanța cuvenită acestui simptom aparent banal, dar și altora mai importante, așa că este dificil de diagnosticat carența de fier doar pe baza acestei manifestări. Slăbiciunea musculară, nervozitatea, dificultățile de concentrare și lipsa de productivitate sunt alte simptome care te-ar putea duce cu gândul la carența de fier.
  • Paloarea – culoarea palidă a feței și a tegumentelor în general este un simptom specific pentru carența de fier. Hemoglobina din celulele roșii colorează sângele în roșu, așa că nivelurile scăzute de fier pot decolora sângele, ceea ce duce la apariția palorii. Din acest motiv pielea își pierde culoarea rozalie. Paloarea poate apărea fie pe tot corpul, fie într-o anumită zonă, cum ar fi pe față, pleoape sau unghii. Chiar dacă este un simpom adesea edificator pentru carența de fier, doar analizele de sânge pot confirma cu adevărat acest diagnostic. Paloarea este specifică mai ales în cazurile severe moderate sau severe de anemie.
  • Respirație scurtă – când hemoglobina este scăzută, nivelul de oxigen este, de asemenea, redus, iar asta înseamnă că mușchii nu primesc suficiente substanțe nutritive pentru a funcționa corect. Drept urmare, respirația se va accelera pe măsură ce depui eforturi pentru a transporta oxigen în țesuturi, iar asta duce la scurtarea respirației sau la erspirația sacadată. Dacă rămâi fără aer făcând activități normale, care nu persupun un efort considerabil, cum ar fi mersul pe jos, urcatul scărilor sau exercițiile ușoare, carența de fier ar putea fi de vină.
  • Dureri de cap și amețeli – carența de fier poate să ducă adesea la apariția durerilor de cap. Vezi aici și alte cauze posibile ape durerilor de cap!
  • Acest simptom se asociază adesea cu amețeală sau senzație de vertij, ca urmare a lipsei de oxigen de la nivelul creierului. Astfel, vasele de sânge di creier se inflamează, cauzând presiune și, implicit, dureri.
  • Palpitații – bătăile anormale ale inimii, cunoscute și sub denumirea de palpitații cardiace, pot semnala carența de fier. Efortul prelungit at inimii de a transporta oxigen către țesuturi poate favoriza apariția senzației de „inimă care o ia la galop'. În cazurile grave, inima își poate mpri dimensiunile, ceea ce duce la murmur cardiac și insuficiență cardiacă. Astfel de simptome sunt mai puțin frecvente în rândul anemicilor.
  • Uscăciunea pielii și a părului – dacă pielea și părul sunt private de oxigen, atunci vor avea tendința să se usuce. În cazurile severe, carența de fier se mnaifestă prin căderea masă a părului. Descoperă aici și alte cauze ale căderii părului!
  • Inflamații la nivelul limbii și gurii în general – cavitatea orală poate fi un bun indicator al stării de sănătate. De exemplu, umflarea limbii sau modificările de culoare ori de textură ale acesteia ar putea semnala o deficiență de minerale, în special de fier. Gura uscată și bubițele apărute în jurul gurii sutn alte simptome care pot da de gol carența de fier.
  • Sindromul picioarelor neliniștite – nevoia continuă de a-ți bâțâi piciorul poartă denumirea de sindrom al picioarelor neliniștite, iar una dintre cauze poate fi lipsa de fier din organism. Senzația de mâncărime sau de înțepătură este mai intensă pe timpul nopții, iar asta favorizează, implicit, apariția tulburărilor de somn. Chiar dacă nu se cunosc pe deplin cauzele acestui sindrom,  statisticile arată că un sfert din persoanele cu carență de fier prezintă acest simptom.
  • Unghii deformate, friabile, care se exfoliază și se rup ușor – deformarea concavă a unghiilor și fragilitatea acestora poartă denumirea de coilonchie și este o afecțiune  specifică atunci când există o carență de fier. Unghiile curbate la margini, albicioase, care se exfoliază sau crapă ușor sunt manifestări mai puțin obișnuite ale carenței de fier, care apar de regulă în cazurile foarte severe.
  • Alte simptome ale lipsei de fier în organism: pofte alimentare ciudate (pofta de gheață, de argilă, de cretă sau de hârtie – specifice mai ales în timpul sarcinii), anxietate, mâini și picioare reci, răceli frecvente.

Nerecunoaşterea simptomelor deficitului de fier şi ale anemiei feriprive este, de multe ori, cel mai mare obstacol în calea obţinerii unui diagnostic. Simptomele carenţei de fier se pot manifesta diferit, fiind greu de identificat şi pot fi asociate cu o serie de alte afecţiuni.

Ziua Mondială a Carenţei de Fier, 26 noiembrie, marchează eforturile de creştere a nivelului de conştientizare privind deficitul de fier şi anemia feriprivă şi evidenţierea impactului semnificativ al acestora asupra pacienţilor.

Pentru a informa oamenii din întreaga lume despre Ziua Mondială a Carenţei de Fier 2018 au fost create o serie de materiale pentru o mai bună înţelegere a deficitului de fier şi a anemiei feriprive şi o lista de verificare a simptomelor. Această listă cuprinde principalele simptome asociate deficitului de fier si anemiei feriprive şi le aduce la viaţă prin intermediul unui personaj animat.

 

Carența de fier. Cauze


Lipsa de fier (sau carența de fier) poate genera boli grave. Când nivelul fierului din organism scade sub limitele normale, apar tot soiul de simptome ce generează disconfort, ca urmare a scăderii numărului globulelor roșii. Pentru că acestea au rolul de a transporta substanțele nutritive și oxigenul către țesuturi și organele vitale, reducerea lor numerică face ca funcțiile organismului să aibă de suferit și să se instaleze anemia, iar nivelul hemoglobinei să scadă.

În Europa, carenţa de fier afectează până la aproximativ 33% dintre femeile aflate la premenopauză, până la 77% dintre femeile însărcinate şi până la 48% dintre copii. Carenţa de fier este, de asemenea, frecvent asociată cu boli inflamatorii cronice cum ar fi insuficienţa cardiacă cronică, boala cronică de rinichi şi sindromul de intestin iritabil.

Cel mai adesea, deficiența de fier este o consecință a alimentării slabe cu fier printr-o nutriție slabă, de exemplu în cazul:

  • unui stil de viață vegetarian,
  • unui stil de viață vegan,
  • în cazuri de malnutriție.

De asemenea, o producție redusă de acid gastric, ulcerul gastric, ulcerul intestinal, probleme ale mucoasei membranei intestinale și anumite medicații sau operațiuni pot cauza deficiență de fier. Mai mult decât atât, pierderea semnificativă de sânge poate crește riscul deficienței de fier, aici incluzând menstruația, accidentările sau donațiile de sânge.

Alte cauze ale apariției carenței de fier:

  • Sarcină
  • Menstruație
  • Boală inflamatorie intestinală
  • Hemoragii

Carenţa de fier poate să fie şi un efect al bolii celiace, a poliartritei reumatoide, a bolii Crohn – o boală intestinală inflamatorie de cauză neclară.

În general, orice boală inflamatorie cronică se asociază cu anemie, pentru că, în inflamaţia prelungită, fierul este blocat la nivelul celulelor şi nu mai poate să fie folosit de corp în a forma hemoglobină.

În cazul pacienţilor cu insuficienţă cardiacă, anemia şi carenţa de fier sunt des întâlnite, circa jumătate dintre aceştia având una dintre cele două. Pacienţii cardiaci au şi anumite medicamente în schema lor de tratament care favorizează anemia. Beneficiază frecvent de anti-agregante plachetare şi anti-coagulante, deci substanţe care interferă cumva coagularea sângelui şi asta poate, uneori, pe leziuni mici sau chiar mai rar, pe o mucoasă indemnă, să determine mici sângerări de la nivelul tractului digestiv sau urinar şi atunci este destul de frecvent.

Femeile care sesizează simptome aparent fără explicaţie precum oboseală, ameţeli, lipsă de concentrare ar trebui să meargă la medic şi să îşi facă analizele de sânge cât mai repede, pentru a depista la timp o eventuală carenţă de fier în organism.

O dată detectată carenţa de fier, trebuie găsite cauzele ei, nu doar tratată, pentru că în multe cazuri tratamentul cu fier nu este suficient, nefiind absorbit dacă nu se tratează şi cauza.

 

Vizita la medic. Ce trebuie să știi despre carența de fier


Dacă simptomele carenței de fier se intensifică trebuie să consulți medicul urgent.

Iată ce trebuie să întrebi medicul în legătură cu carenta de fier:

  • De ce este important fierul pentru organism?
  • Care sunt cauzele care duc la carenţa de fier?
  • Există factori de risc pentru carenţa de fier?
  • Cum tratăm deficitul de fier?
  • Ce analize ar mai fi de făcut când se descoperă o carenţă de fier?

 

Carența de fier. Diagnostic


Un test de sânge oferă informații legate de prezența unei deficiențe de fier și gradul ei de severitate.

Următorii parametrii sunt cei mai importanți:

  • Hemoglobina: valoarea limită inferioară pentru femei este de 12g/dl, iar pentru bărbați 13g/dl. Dacă rezultatele testului de sânge sunt sub această limită specifică, pacientul suferă de anemie.
  • Feritina: valorile de feritină asigură informații despre fierul care este stocat în corp. Testul de sânge arată nivelele de feritină ca și „concentrația serului de feritină' (serul este partea fluidă a sângelui). Concentrația normală de feritinină în ser este între 30 și 450µg/l, iar valorile sub 30µg/l indică o deficiență de fier stocat.
  • Transferina: este de fapt „fier transportat'. Testul de sânge arată nivelele de transferină ca o „concentrația de transferină din sânge'. Concentrația normală de transferină din ser este între 2.0 și 3.1g/l (femei) și între 2.1 și 3.4g/l (bărbați). În cazul unei deficiențe de fier, există o concentrație ridicată de transferină în sânge, cu valorile aflându-se peste limita specifică.
  • Alte valori: De asemenea, alte valori ale testului de sânge sunt importante pentru un diagnostic eficient și sunt analizate de către doctor.

De asemenea, simptomele specifice ale pacientului sunt importante – cu cât pacientul își descrie mai precis simptomele, cu atât poate medicul să le asocieze mai simplu cu rezultatele testului de sânge.

Tratamentul este orientat către cauza deficienței de fier – doar dacă aceasta este cunoscută doctorului cât și pacientului, iar planul de nutriție poate fi adaptat în mod specific pentru a satisface nevoile pacientului (de exemplu: prin alimentație bogată în fier sau printr-o selecție de suplimente în cazul unei diete vegetariene sau vegane).

 

Carența de fier. Tratament


Tratamentul pentru deficiența de fier are ca scop creșterea cantității de fier astfel încât să ajungă la nivelul normal și să identifice și să se controleze orice situație care o poate provoca.

Dacă carența de fier este provocată de:

  • o boală sau maladie, precum sângerarea, doctorul va urma anumiți pași pentru a corecta problema
  • în cazul imposibilității absorbției de fier în organism, doctorul va începe, împreună cu pacientul, un plan pentru a crește nivelul fierului. Administrarea de suplimente de fier și consumul de alimente bogate în fier pot corecta majoritatea cazurilor de carnța de fier. Pastilele se iau de obicei 1-2 ori pe zi. Pentru a beneficia de efectul pastilelor, se recomandă să se ia împreună cu vitamina C sau cu suc de portocale. (Vitamina C ajută la absorbția fierului în organism). Majoritatea persoanelor încep să se simtă mai bine la doar câteva zile de la începerea tratamentului. Administrarea tratamentului este necesar, câteodată, pe o perioadă de 6 luni.
  • dacă lipsa de fier este gravă, doctorul ar putea să efectueze o transfuzie de sânge ca să corecteze afecțiunea foarte repede și apoi trebuie să se administreze suplimente de fier și să se urmeze o dietă bogată în fier.

Fierul este necesar pentru sinteza şi funcţiile hemoglobinei, mioglobinei, precum şi ale altor structuri. Corpul adultului conţine aproximativ 3-4 g de fier. Aproximativ 2 g de fier există sub formă de hemoglobină, iar aproximativ 130 mg există ca proteine ​​care conţin fier, precum mioglobina. Aproximativ 3 mg de fier se leagă de transferină în plasmă, iar 1 000 mg de fier se stochează sub formă de feritină sau hemosiderină. Restul fierului este stocat în alte ţesuturi, de exemplu la nivelul citocromilor.

Deficitul de fier poate să apară prin pierderi cronice de sânge, în situaţii fiziologice cu necesar crescut de fier (sarcină, copilărie), aport alimentar inadecvat (mai rar în ţările dezvoltate) sau ca urmare a unei absorbţii deficitare (după gastrectomie sau în boli inflamatorii intestinale).

Metabolismul fierului este extrem de bine controlat, deoarece fierul anorganic are o toxicitate ridicată.

Fierul feric (Fe3+) trebuie să fie transformat în fier feros (Fe2+) pentru absorbţia în tractul gastrointestinal. Cel mai bine se absoarbe fierul legat de hem (hemoglobina şi mioglobina din carne), deoarece acesta se absoarbe intact, fără a fi necesară disocierea lui la fier elemental. Absorbţia implică transportul activ în celulele mucoasei din duoden şi jejun, de unde poate fi transportat în plasmă şi/sau stocat intracelular ca feritină.

Cantitatea totală de fier din organism este controlată exclusiv prin absorbţie; în deficitul de fier, mai mult fier este transportat în plasmă decât este depozitat ca feritină în mucoasa jejunală.

  • Hepcidina este un reglator al absorbţiei intestinale a fierului, al reciclării lui şi al mobilizării fierului din depozitele hepatice. Hepcidina este un hormon peptidic produs în ficat, distribuit în plasmă şi excretat în urină. Acţionează prin inhibarea efluxului de fier realizat de către feroportină (feroportina scoate fierul din celule). Sinteza hepcidinei este crescută în încărcarea cu fier şi inflamaţie şi scăzută în deficitul de fier şi eritropoieză deficitară. Hepcidina este indusă în timpul infecţiilor şi inflamaţiei, cu sechestrarea fierului în macrofage, hepatocite şi enterocite.
  • Transferina este o proteină (o beta-globulină) de origine majoritar hepatică, care transportă fierul absorbit de la nivelul epiteliului intestinal către depozitele din măduva osoasă şi ficat şi de la depozite către organele hematoformatoare. Transferina are două situsuri de legare a fierului, dar în condiţii fiziologice transferina este saturată aproximativ 30%. Supraîncărcarea cu fier (intoxicaţie cu fier, anemie hemolitică, anemie sideroblastică, talasemie, hemocromatază) conduce la creşterea procentului de saturare a transferinei cu fier. Cea mai mare parte din fierul din plasmă provine din eritrocitele degradate fiziologic de către fagocitele mononucleare. Fierul provenit din absorbţia intestinală şi cel mobilizat din depozite reprezintă cantităţi mici. Cea mai mare parte din fierul plasmatic este destinat formării hemoglobinei în eritroblaşti, care au la suprafaţa lor receptori pentru transferină, a căror densitate creşte în deficitul de fier.

Fierul se stochează sub formă de feritină solubilă (prezentă în toate ţesuturile şi în plasmă) şi sub formă de hemosiderină insolubilă, mai greu mobilizabilă. Scăderea feritinei plasmatice este un bun indicator al instalării anemiei feriprive.

Eliminarea fierului din organism se face prin ­descuamarea şi eliminarea celulelor mucoaselor, care conţin feritină.

Reacţii adverse, contraindicaţii şi precauţii în utilizare:

Toxicitatea acută a fierului este ridicată, supradozarea putând fi letală mai ales la copii. Se manifestă cu gastroenterită necrozantă, dureri abdominale, diaree sangvinolentă, şoc, letargie şi dispnee.

Toxicitatea cronică duce la apariţia hemocromatozei (depuneri ale fierului în exces) la nivelul inimii, plămânului, pancreasului şi al altor organe; acest lucru poate duce la insuficienţă de organ şi moarte.

Antidoturi în supradozarea cu fier sunt substanţele care chelează fierul:

  • Deferasirox (Exjade® compr. disp. 125 mg, 250 mg, 500 mg, compr. film. 180 mg, 360 mg);
  • Deferoxamină (Desferal®, pulb. pt. sol. inj./perf. 500 mg).

Cele mai frecvente reacţii adverse ale fierului administrat oral sunt la nivel digestiv: constipaţie sau diaree, iritaţie gastrică, greaţă, epigastralgii, de aceea administrarea orală trebuie să se facă cu precauţie în ulcere gastroduodenale şi gastrite.

Administrarea fierului este contraindicată în supraîncărcare cu fier (hemocromatoză, hemosideroză, hemoliză cronică), în deficit de utilizare a fierului (anemie sideroblastică, talasemii), precum şi în alte anemii care nu se datorează deficitului de fier.

Indicaţii:

Principala indicaţie a fierului este tratamentul anemiei feriprive. Se poate folosi şi profilactic, în sarcină şi în perioada alăptării, în perioada de creştere sau la pacienţii gastrectomizaţi.

Terapia orală cu fier elemental (între 150 şi 200 mg, zilnic) este abordarea iniţială în majoritatea cazurilor de anemie feriprivă. Există mai multe preparate orale cu fier, conţinând săruri sau complecşi diferiţi, cu conţinut diferit în fier elemental.

Suplimentarea cu fier rezolvă anemia prin refacerea rezervelor de fier până la nivelurile necesare producerii şi maturării eritrocitelor. Reticulocitoza trebuie să apară în 7 până la 10 zile, iar valorile hemoglobinei trebuie să crească cu aproximativ 1 g/dl pe săptămână, acestea reprezentând criterii de monitorizare a eficacităţii tratamentului. Pacienţii trebuie reevaluaţi dacă hemoglobina nu creşte cu 2 g/dl în trei săptămâni.

Regimul preferat pentru administrarea de fier pe cale orală este de la 50 la 65 mg de fier elemental, în două până la trei doze zilnice, pe stomacul gol, pentru absorbţie optimă. Dacă administrarea pe stomacul gol este urmată de reacţii adverse la nivel digestiv, asocierea fierului cu acidul ascorbic îmbunătăţeşte absorbţia orală.

Fierul administrat oral reduce absorbţia bifosfonaţilor, fluorochinolonelor, micofenolatului, levodopei, entacaponei şi a tetraciclinei. Tetraciclina şi sărurile de calciu sau magneziu reduc absorbţia fierului. De aceea, între administrările acestor medicamente şi preparatele cu fier trebuie să treacă cel puţin două ore.

Formele nemasticabile nu trebuie supte sau sfărâmate în gură, din cauza riscului de ulceraţii bucale şi de colorare a dinţilor. Formele farmaceutice retard trebuie şi ele înghiţite întregi, pentru a asigura cedarea modificată.

Administrarea parenterală se foloseşte la pacienţi care nu tolerează fierul oral, la care absorbţia intestinală este deficitară sau la pacienţi cu anemii cronice severe, pentru care fierul oral nu este suficient: pacienţii cu boală renală cronică avansată, care necesită hemodializă şi tratament cu factori de stimulare a eritropoiezei, diferite afecţiuni postgastrectomie sau rezecţie a intestinului subţire, boală intestinală inflamatorie şi sindroame de malabsorbţie.

Deoarece sărurile ferice anorganice au toxicitate marcantă, dependentă de doză, care le limitează utilizarea, se folosesc pentru administrare parenterală complecşi coloidali din care fierul este cedat foarte lent, fiind acoperit cu un strat de carbohidraţi.

Administrarea parenterală a fierului are risc mai mare de hipersensibilitate, până la şoc anafilactic şi moarte. Înainte de administrarea intravenoasă a fierului se testează cu o doză mică hipersensibilitatea. Alte reacţii adverse după administrare intravenoasă sunt: dureri de cap, febră, artralgii, greaţă şi vărsături, dureri de spate, înroşirea feţei, urticarie şi bronhospasm.

 

Alimente bogate în fier


Fierul este important datorită legăturii pe care o face între oxigen și hemoglobină (celulele roșii din sânge) și, de asemenea, este necesar pentru transportul oxigenului și pentru producerea energiei; are o importanță sporită pentru sistemul imunitar. Deficitul prelungit de fier este asociat cu anemia (cea cauzată de un deficit de fier este cea mai comună formă de anemie), prin urmare simptomele generale ale deficienței de fier sunt adesea asociate cu oboseală crescută, dar și cu disfuncție la nivelul mușchilor, pielii, mucoasei, părului și unghiilor.

În plus, față de nivelul scăzut al consumului de fier (printr-o dietă dezechilibrată cu un conținut mic de fier absorbabil) ar putea exista o tulburare de reabsorbție cauzată de o boală inflamatorie intestinală sau o infecție (asemenea celei cu bacteria Helicobacter pylori sau alte cauze ale gastritei atrofice). În plus, un consum îndelungat de medicamente (precum antiacizii împotriva producției excesive de acid al stomacului) poate fi cauza deficienței. Anumite alimente pot, de asemenea, reduce reabsorbția de fier, însă pot produce aceste efecte doar în situația în care în organism există deja un aport mic de fier prin dietă și/sau dacă există o nevoie crescută de fier.

Doza normală de fier este de aproximativ 10-12 mg/ zi pentru femeile cu ciclu menstrual, aproximativ 15 mg/ zi pentru cele gravide – 30 mg/ zi și în situația femeilor care alăptează – 20 mg/ zi. Vegetarienii și veganii pot atinge acest nivel printr-o dietă echilibrată, dar este cu mult mai dificil întrucât alimentele pe bază de plante conțin fier într-o formă de legătură diferită, care este în mod semnificativ mult mai puțin absorbită. Este important de observat că alimentele care conțin cereale integrale, legume, semințe și nuci pot crește absorbția, însă, la fel de bine o pot reduce.

Pentru a evalua doza de fier și metabolizarea sa, pot fi măsurați diferiți parametri în laborator: valoarea de fier din ser și transferină (proteină de transport a fierului) și cantitatea necesară de fier pentru formarea sângelui (receptorul de transferină solubilă) precum și feritinei (care permite estimarea fierului depozitat de organism). De asemenea, parametrii inflamatori (CRP) și alți factori sunt folosiți pentru diferențierea diagnosticelor pentru deficiența cronică de fier.

Pentru a echilibra nivelul de fier din organism, adoptă o dietă bogată în acest mineral și ia suplimente nutritive, dar numai la recomandarea medicului.

Iată o listă de alimente cu conținut bogat de fier pe care ar trebui să le consumi mai des:

  • carne roșie de porc sau carne de pui
  • legume cu frunze de culoare verde închis (spanac, kale)
  • fructe uscate (stafide, caise)
  • mazăre, fasole, linte
  • fructe de mare
  • cereale fortificate cu fier
  • nuci și semințe crude

Pentru a ajuta la absorbția eficientă a fierului, este indicat să iei în paralel suplimente cu vitamina C. Alimente bogate în vitamina C sunt fructele (în special citricele) și legumele. Evită ceaiul, cafeaua și alimentele bogate în calciu (cum ar fi lactatele sau cerealele integrale), pentru că pot împiedica absorbția de fier.

Trebuie luat în calcul faptul că anumite alimente vegane, deși cu un conținut mare de fier, aduc un aport mic de fier organismului întrucât numai o mică parte din legătura fierului din plante este absorbită (în jur de 3-5%). Din carne și pește este absorbit mult mai mult fier (o medie de 20%).

Prin alimentele vegetale poți crește absorbția de fier

  1. Absorbția de fier poate fi asigurată prin administrarea simultană de alimente bogate în vitamina C, spre exemplu boia de ardei, pătrunjel, fructe de pădure sau suc de fructe.
  2. Consumul concomitent de carne crește absorbția de fier și din alimentele pe bază de plante.

Cu 1-2 ore înainte și cu 3-4 ore după mase, alimentele bogate în calciu și oxalic sunt separate de cele bogate în fier.

Factori care diminuează absorbția de fier

Alimente care conțin mult calciu sau mult acid oxalic reduc cantitatea de fier absorbită din mâncare. Dacă doriți ca organismul să absoarbă mai mult fier prin alimentație, ar trebui să consumați alimente bogate în calciu și acid oxalic doar în anumite zile și numai după o perioadă, alimente bogate în fier.

  • În cazul calciului, acesta este regăsit, în principal, în produsele lactate
  • Cel mai mare conținut de acid oxalic este în: iarbă-grasă, Yuca, amarant, spanac, rubarbă, yam, sfeclă, cartofi dulci (în funcție de specie), mangold, arahide, migdale, susan cu coajă, cacao (ciocolată).

Și ceaiul conține mult acid oxalic, dar 1-2 g de frunze de ceai/ 100 ml apă este mai puțin eficace, mai ales dacă ceaiul nu infuzează mai mult de 2 minute în apă fierbinte; și în cazul cafelei este aceeași situație ca cea întâlnită la ceai (cafeaua conține o cantitate mai mică de acid oxalic ca ceaiul) – cafeaua pudră instant are, în mod semnificativ, mai mult acid oxalic.

Rezumatul aspectelor esențiale:

Este recomandat consumul cărnii de 1-2 ori pe săptămână (preferabil carnea păsărilor de curte cu un conținut scăzut de grăsime) și de 1-2 ori pe săptămână – pește; pe de altă parte, este esențial consumul din abundență de cereale integrale și legume precum și de fructe, vegetale și verdețuri.

  • Nu consumați alimente bogate în calciu, precum lactatele, cu 2 ore înainte și cu 3 ore după consumul de carne sau pește.
  • Consumați alimente bogate în vitamina C alături de pește și carne – precum și împreună cu produse din cereale integrale și legume:
    • preferabil sucul de roșii, de portocale sau de acerola (specie de cireșe)
    • salată cu piper roșu și pătrunjel
  • salată de fructe ca desert (cu fructe de pădure, kiwi, papaya etc.) – Coacăzele negre au una dintre cele mai mari cantități de vitamina C și conțin mulți alți nutrienți valoroși (superaliment).

Fierul în dieta vegetariană sau vegană

Dacă aveți o dietă predominant vegetariană sau vegană consumați plante cu un aport înalt de fier și evitați să le combinați, în același timp, cu calciu sau acid oxalic – respectați intervalul de pauză între cele două tipuri de alimente (nu consumați calciu sau acid oxalic cu 2 ore înainte și 3 ore după mese la care se consumă plante bogate în fier).

Alimentele vegetale cu un aport ridicat de calciu sunt boabele de soia (oricum, băuturile pe bază de plante înglobează o cantitate de calciu semnificativ mai mică decât laptele de vacă); de asemenea, smochinele uscate și nucile au un conținut mai ridicat de calciu, dar datorită cantității satisfăcătoare de fier pe care o conțin, aduc în același timp nenumărate efecte benefice organismului, putând substitui în dieta vegană necesarul de calciul care, în dieta vegetariană, este asigurat, în principal, prin consumul de lactate.

Produse vegane cu un conținut mare de fier

  • Ciupercă Chanterelle uscată
  • Drojdie
  • Tărâțe de grâu
  • Semințe de dovleac (proaspete)
  • Semințe de pin proaspete
  • Mei (boabe, fulgi etc.)
  • Sorrel fresh
  • Germeni de grâu
  • Ciuperci Chanterelles proaspete
  • Ciuperci Porcini uscate
  • Cereale integrale din ovăz
  • Chiftele vegetariene
  • Cereale pentru mic dejun

 

Carența de fier. Lifestyle și prevenție


Cea mai eficientă cale de a preveni carența de fier este dieta bogată în fier şi evitarea anumitor alimente şi băuturi care împiedică absorbţia acestui mineral.

Alimentele cu cel mai ridicat conţinut de fier sunt: fasolea, ouăle, carnea roşie, somonul, fructele de mare, cerealele fortificate, dovleacul şi seminţele de dovleac, tofu, fructele uscate (stafide, caise), legumele verzi.

De asemenea, sunt indicate alimentele cu conţinut ridicat de vitamina C, precum: citrice (portocale, grepfrut, kiwi, ananas, lămâi etc.), broccoli, conopidă, pepene galben, papaya, mango, fructe de pădure (căpşune, afine, zmeură), ardei gras, pătrunjel, roşii.

Se recomandă evitarea sau consumul limitat de ceai, cafea, lapte şi cereale integrale, deoarece sunt bogate în acid fitic, un compus care împiedică absorbţia fierului din suplimente sau alimente.

O bună metodă de a preveni carența de fier este şi administrarea de anticoncepţionale, dar numai la recomandarea medicului ginecolog. Acestea pot reduce fluxul de sânge la menstruaţie şi, implicit, pierderile de fier.

În cazul femeilor însărcinate, se recomandă întârzierea cu câteva minute a tăierii cordonului ombilical. Clamparea prea rapidă a cordonului ombilical reduce cantitatea de sânge care este transferată de la mamă la bebeluş prin intermediul placentei, afectând în acest mod depozitele de fier din organismul nou-născutului şi, implicit, dezvoltarea creierului acestuia. Specialiştii de la Academia americană de Pediatrie le recomandă medicilor să aştepte cel puţin un minut până să taie cordonul ombilical, pentru a reduce astfel incidenţa anemiei prin carenţă la fier la bebeluşi.

De asemenea, se recomandă alăptarea la sân sau, dacă nu este posibil, hrănirea sugarului cu formulă de lapte îmbogăţită cu fier, cel puţin în primul an de viaţă. Laptele de vacă nu este recomandat sugarilor sub un an şi nici nu este o sursă bună de fier. După vârsta de 6 luni, copilul poate fi hrănit cu cereale forticate cu fier şi carne pasată, iar după vârsta de un an nu se recomandă consumul a mai mult de 500 de mililitri de lapte de vacă sau înlocuirea meselor cu acesta.